Nu am mai scris de ceva vreme pe blog, dar asta și pentru că am tot fost plecat de acasa. Acum, că bate noiembrie în țeavă și am puțin timp să sortez fotografii, imi fac timp să arunc și aici pe blog câteva din reușitele toamnei ce se derulează cu repeziciune spre o iarnă ce se anunță înteresantă (dar să nu divagăm). Așadar, vă arăt câteva animăluțe mai interesante găsite întrun periplu de niște mii de kilometri parcurși cu mașina – am fost șofer de rezervă și copilot pentru cineva, nu spui ține 😀 – dar… pot să divulg specia ieșirii, un liliac pe care îl fotografiez în premieră (lifer).

[Hypsugo savii, fotografiat în… garajul mătușii de la Veneția!]

Luna trecută am acceptat invitația unui bun prieten de a fi șofer de rezervă pe ruta București – Arad – Maribor – Veneția – Marsilia – Barcelona – Tarragona – Deltebre. Dacă tot ne-am pus la drum, cum și el este un mare iubitor de animale sălbatice, am decis să facem trei opriri importante, pentru a vedea trei delte ce se aflau în drum: Delta di Po, Delta Camarguee, respectiv Deltebre. Menționez, pentru cei ce au deschis televizoarele mai târziu, că, spre desoebire de Văcărești, Nera, Dumbrăvița și alte delte închipuite de tot felul de exaltați sau operatori de turism, aceste trei delte sunt delte veritabile, cele trei râuri/fluvii vărsându-se în Marea Mediterană sau celelalte mări sau părți componente care o alcătuiesc:

– fluviul Po (Padul) se varsă in Adriatica, la sud de Veneția
– fluviul Rhone (Ronul) se varsă în golful Lyon
– fluviul Ebro (Ebrul) se varsă în Marea Balearelor.

Prima deltă vizitată a fost Delta di Po, o deltă ce se formează la Adriatica, cu o suprafață modestă (doar 780 km pătrați). Aici, primul animal fotografiat a fost un pui de șarpe bici vestic verde (Hierophis viridiflavus).

Acum trebuie să fac o mică paranteză importantă: deși sunt delte, toate cele trei zone umede vizitate sunt puternic antropicate, iar Delta di Po nu face excepție. Toate deltele europene vizitate de mine (mai mult de zece delte) nu fac nici 10% din ce înseamnă Delta Dunării ca oază de sălbăticie și refugiu pentru păsări și alte animale sălbatice. Pentru păsări, reptile, insecte etc, fiecare metru pătrat „redat agriculturii” înseamnă mai puține șanse de a se hrăni, trăi, reproduce etc.

Am plecat de aici spre Camargue, singura deltă din acest trio pe care nu o mai vizitasem (în Delta di Po am fost în proiect cu Deltele Europei încă din 2014, iar în Deltebre am pierdut șirul vizitelor, având în vedere că am petrecut două ierni aproape complet in Catalunya).

Camargue este un teritoriu vast (970 km pătrați – cea mai mare deltă europeană occidentală), unde predomină sărăturile și grindurile. Canalele și zonele împădurite sunt puține comparativ cu delta noastră autohtonă, iar antropizarea destul de pregnantă. Orezăriile și lagunele unde se exploatează sare sunt prezente in procent mare ca suprafata din fosta deltă. Una peste alta, am bifat-o mai mult de palmares.

Ultima deltă vizitată a fost Deltebre sau delta fluviului Ebru. Ținta acestei vizite a fost să regăsesc pescărușul mediteraneean (Ichthyaetus audouinii)

[Pe una din plajele aglomerate, plină de surferi, din Deltebre, care e de fapt un cordon litoral între lagună și Marea Balearelor, un pescăruș mediteraneean mi-a stat frumos la foto]

Și mai las aici un portret de aproape făcut aceluiași exemplar.