Citesc un articol despre internautii nervosi pe reclamele online. Mai exact pe bannere (probabil). Si vad asa ceva in presa online (mai exact in Daily Business):

„Potrivit Codului de Practica in Publicitate elaborat de Consiliu, definitia media digitale asupra carora RAC si-a extins regulile etice cuprinde orice canal de comunicare electronic, printre care email, banner, display-ads, text-ads, inserturi platite, virale generate de anuntator, publicitate in cadrul jocurilor on-line, digital outdoor sau pagini web care contin claim-uri, implicite, directe, scrise, spuse, vizuale, a adaugat directorul RAC.”

Sincer as vrea sa stiu si eu cu mai multa precizie (fie de la semnatarul articolului, fie de la un reprezentant RAC) care e distinctia dintre banner, display ad si text ad. La textad si display ad e clar. Bannerul in schimb e ceva ce le cuprinde pe amandoua si chiar mai mult de atat.

Nu mai spun ca exista bannere in email sau bannere pe paginile cu jocuri online, adica in alte categorii de reclama aminite in enumerarea respectiva, conform autorului citat de publicatia respectiva.

Inca o afirmatie/declaratie care ma nedumereste:

„Reprezentanta Consiliului a adaugat ca reclamatiile utilizatorilor de Internet tin in principal de continutul efectiv al mesajului publicitar, respectiv informatia incompleta despre produsul sau serviciul caruia i se facea reclama.”

Sunt singurul care ar putea sa traga o concluzie fireasca si logica despre campaniile de „teasing” ce ar umple RAC-ul de reclamatii? Ce e aia domnule „Who is ZU?” Cine sunt astia cu POC Romania si asa mai departe.

Bonus: nu m-ar deranja sa aflu ce e ala un „claim”. Ca in limba romana nu stiu sa existe asa cuvant urat :).

Sunt curios cum va forta RAC un blogger care are hosting intr-o alta tara sa dea jos un articol platit „reclamat” de cetateni. Ca abuzul aici e la doi pasi de realizare, si bloggerii sunt ca manelistii, au bani dar si dusmani :).