Știi ziua aia în care o simplă bornă cronologică imaginară te face să te intrebi: Cine sunt? Ce am făcut până acum? Ce am lăsat în urmă? Azi e una din zilele alea. Am deschis telefoanele pe care le inchisesem cu grijă de peste seară să evit urarile prea matinale pentru gustul meu, am lenevit până la prânz și apoi mi-am văzut în continuare de viață. Totuși, pentru cei curioși, le dau mai jos câteva statistici legate de întrebările existențiale de mai sus referitoare la propria persoana.

Știți și voi articolele alea imbecile cu „X lucruri pe care le-am învățat până la vârsta de Y ani”. Nu voi face asta, e inutil. Cunoașterea trebuie să fie un motor constant în funcționarea unui organism biped. O sa va prezint totuși mai jos un mic palmares, spicuit pe alocuri din suma de activități croșetate până azi (numerele nu sunt exacte, sunt aproximate la un nivel minim, probabil realitatea din teren e mai bună decât cifrele insirate mai jos):

– 18 ani de școală și simt că ar mai merge vreo zece. Oscilez între un master în biologie, o facultate de geologie sau un doctorat in marketing online. Probabil vor fi toate trei, la un moment dat.

– trei cărți editate (ca autor sau coautor) și o a patra în lucru. Las ceva în urmă, dacă nu copiilor mei, măcar copiilor voștri: un album foto cu peșteri 3D, o carte cu păsări din lunca și Delta Dunării, o carte cu offroad și în pregătire o carte cu reptile și amfibieni din România.

– peste 1000 de peșteri văzute (una găsită de mine în Valea Orzeștilor – la care am promis ca voi reveni, în acest moment peștera fiind prea strâmta pentru accesul omului – trebuie doar lărgită/derocată. Pentru necredinciosi sau adeptii conservationismului natural extrem: mii de pesteri celebre au fost descoperite prin lărgire, setetea de cunoaștere a omului modern depășind orice alt obstacol). Această pasiune o mențin încă vie, speologia fiind recunoscuta ca pasiune inclusiv de bătrânețe 😀

– peste 1000 de campanii online coordonate. A fost nevoie de ele pentru a ma putea desprinde pe cont propriu, în 2007. Nu regret nici o clipă acest lucru. Sincer cred ca sunt mult mai multe, dar mă rezum la astea pentru că nu am nevoie de statistici exacte.

– peste 1000 de specialiști în digital care mi-au trecut prin mână. Fie traininguri deschise, fie sesiuni personalizate. Lor le mulțumesc pentru încredere, de la ei am avut cel mai mult de învățat în această branșă.

– peste un milion de kilometri adunați în expedițiile de până acum (zborurile cu avionul nu se pun, vorbesc doar de cei făcuți cu mașinile din dotare).

– niște sute de weekenduri (la rand) petrecute în natură. Inclusiv alea de ziua mea, stați fără grijă. Da, începând din septembrie 2003 mă laud (singura laudă de pe această pagină) cu un șir neintrerupt de ieșiri pe coclauri in weekend. Fie ca faceam vreun teambuilding, vreo expediție, vreo explorare de peșteră, vreun traseu de offroad sau o pândă pentru o specie greu de prins in fata camerei. Ca sa fac 1000 de weekenduri la rând mai îngaduiți-mi câțiva ani. Mai vorbim in 2023 🙂

– niște sute de specii identificate în mediul natural, majoritatea fotografiate (pasiunea pentru #biodiversitate îmi mănâncă cele mai multe zile libere din viață în ultimii ani). La reptile și amfibieni stau cel mai bine (toata herpetofauna României e bifată, plus alte specii europene – în total aproape 70 de specii din cele peste 200 de specii la nivel european). Alte 40 de specii la mamifere europene (aici stau cel mai rău, în Europa fiind peste 275 de specii de mamifere) la care adaugăm 275 de specii de păsări din aproximativ 950 (strânse destul de greu, mai ales ultimele 50 – am avut nevoie de mai multe deplasări în diverse colțuri ale Europei pentru a le strânge). Fluturii (dar si alte nevertebrate) nu vreau sa ii adaug aici, nu ar fi corect. Cu alte cuvinte, adunate aș avea puțin peste 400 de specii de amfibieni, reptile, păsari și mamifere, nepunând la socoteala nevertrebratele.

De aici pleacă provocarea pe care mi-o autoaplic: dacă până la 40 de ani ai adunat aproape 400 de specii, până depui insigna câte aduni?

Pariul meu cu mine însumi este simplu: am de „strâns” nu mai puțin de 1001 specii. De aceea, următorii x0 de ani vor fi un proiect permanent, lecție de zi: am de adunat alte 600+ specii pentru a ajunge la acest record personal de 1001 specii (din care probabil voi avea de văzut, defalcat pe clase, 300 de reptile și amfibieni, 200 de mamifere, 501 de pasari etc). Doar că… vreau să fac asta alături de alti 1000 de entuziaști! Evident, mă bazez pe cunoscuții cu aplecare catre domeniul naturalisticii (chiar și în stare incipientă), care au prioritate; prefer să lucrez cu oameni cunoscuți, din România sau din restul Europei extinse* (* – echivalentul Western Palearctic din breasla birdwarchingului).

Pentru asta probabil voi beneficia de sprijinul unui brand global. Nu-l caut, știu că va exista iubire între proiectul meu si un brand destept si deschis. Dacă nu… se poate și fără branding. Deocamdată mă concentrez pe locurile pe care le am de vazut anul ăsta (Scoția, Sicilia, Sardinia, Samothraki) dar și pe locurile frumoase din România (știți că am un fetiș bizar să văd toate sectoarele de chei din România), pe proiectele din zona de educatie naturalistică (vreau ca albumele mele foto cu fauna să ajungă în cât mai multe din laboratoarele de biologie din școlile românești), proiecte de protecție și conservare pentru specii vulnerabile sau periclitate (unele aparent mai nesemnificative decat ați crede), o expozitie foto itineranta prin mall-urile Romaniei (pentru vizibilitate si interacțiune) pe teme de biodiversitate locală, națională, balcanică și europeană, continuarea taberelor de #biodiversitate de anul trecut cu alte șase anul asta (din care cel puțin una în iulie sau august în Republica Moldova – mulțumiri Svetlanei si Nataliei pentru sprijinul promis in avans) etc.

Nu aștept urări de „la mul’i ani”, ci ajutor real de la voi. Așa că… cine crede că mă poate ajuta la vreunul din proiectele mele, să mă contacteze și discutăm detalii.

Vorba lui Spiduță: în rest, viață bună!