În ultima vreme, tot mai mulți oameni fie se întâlnesc cu șerpii de la noi și îi fotografiază, fie comentează la astfel de fotografii cu șerpi (sau materiale video, nu doar foto). Invariabil, apare cineva care decretează: are V pe cap? e viperă! Nu are, e specie neveninoasă. Oare chiar așa să fie?

[Un șarpe de alun (Coronella austriaca) al cărui desen de pe cap poate lesne confundat cu litera V. Fotografiat în Giurgiu, un județ unde nu există populații de vipere din niciuna din cele trei specii prezente la noi]

Am avut ocazia, prin călătoriile mele, să culeg de la cetățeni mai mult sau mai puțin înfricoșați tot felul de mituri și legende legate de vipere. Printre cele mai amuzante ar fi:

– viperele se fac roată, mușcându-și propria coadă, apoi fug rostogolindu-se asemenenea unei anvelope (auzită în Delta Dunării)

– viperele nu traiesc decât în zone cu pietre/stânci (din Social Media).

– viperele nu sunt active decât după Sfântul Gheorghe (25 aprilie), si după alții după Sfântul Alexie (17 martie), până la Ziua Crucii (14 septembrie) (din păcate această mizerie este rostogolită și de platformele sau modulele căutare generate cu AI – gemini, chatgpt etc)

– din cauza încălzirii globale (în ultimii ani și din cauza bombardamentelor din Ucraina (!?)), viperele au venit la noi în țară și au apărut în locuri unde nu erau înainte

Si, evident, mitul de bază – viperele au un V pe cap. Dacă nu îl au, nu sunt vipere. Lista acestor legende poate continua la nesfârșit, dar să rămânem la acesta, cel cu litera V.

În materialul de mai jos mi-am propus sa demontez acest ultim mit, folosind fotografii din arhiva proprie. Regula generală este: unele vipere pot avea V pe cap, altele nu, după cum unii șerpi neveninoși pot avea V pe cap și alții nu. Pe scurt: prezența sau absența unui V pe capul unui șarpe NU este un criteriu determinant pentru vreuna din speciile de la noi.

Începem cu câteva exemple de vipere fotografiate la noi care NU au vreun marcaj de forma literei V vizibilă in zona capului. O viperă cu corn (Vipera ammodytes ammodytes), mascul, semnalat în valea inferioară a Topolniței, jud. Mehedinți.

Iarăși, o viperă cu corn (Vipera ammodytes ammodytes), femelă, fotografiată pe Cheile Nerei, jud. Caraș Severin.

Un exemplar de Vipera berus berus, fotografiat lângă Cascada Cailor, jud. Maramureș, de această dată o femelă. Nici desenul dorsal, nici litera V nu sunt ușor de distins, datorită nuanțelor șterse (este o femelă).

În mod evident, la toate viperele melanistice, V-ul nu e vizibil. Aici, un exemplar de Vipera berus nikolskii, fotografiată în jud. Prahova, în apropiere de Seciu.

Și la exemplarele cu melanism parțial se poate întâmpla să nu se vadă semnul „V” pe cap. Această viperă comună din Călimani (Vipera berus berus) este un exemplu foarte bun.

Un alt exemplu interesant: V-ul poate avea forma de semicerc (litera C, mai degrabă, ceea ce poate duce iar la confuzie). Aici, la o viperă cu corn (Vipera ammodytes montandoni) din județul Constanța.

[credit foto – Adrian Axinia]

Și un ultim exemplu de viperă: o femelă de viperă cu corn (Vipera ammodytes montandoni), tot din județul Constanța, fără V evident pe cap.

[credit foto – Adrian Axinia]

Și acum să trecem la cazul invers, șerpi neveninoși cu modelul în formă de V pe cap.

[Un banal șarpe de casă, Natrix natrix, cu o „literă” de forma unui V negru pe cap. Fotografiat în Cheile Carașului, jud. Caraș-Severin, un sector de chei renumit pentru prezența viperelor cu corn]

Continuăm cu un șarpe de apă (Natrix tessellata) cu V vizibil pe cap, surprins mâncând un pește, fotografiat în apropiere de Mangalia. Din păcate este o fotografie veche de-a mea, nu mai am acces la fotografia originală (investiți în back-up, atât pot să vă spun, eu sunt fript), așa că aici mai am doar un crop.

Un alt exemplu foarte bun, tot șarpe de casă, tot cu V vizibil, dar suplimentar cu un alt element confuzant – și serpii de casă pot lăți capul în posturile defensive, asemănarea cu o viperă fiind și mai mare pentru cineva care nu se pricepe la șerpi.

[credit foto – Adrian Axinia]

Și la șerpii lui Esculap (Zamenis longissimus), mai ales la exemplarele tinere, putem vedea un V in zona capului.

Același V poate duce la confuzie și în cazul subadulților de balaur (Elaphe sauromates). Aici, un exemplar din județul Constanța.

După cum puteți vedea, această NEregulă nu e valabilă doar la șerpii de la noi. Ne mutăm în Spania, unde vedem forma V prezentă pe capul unui șarpe neveninos, Natrix maura.

In această imagine luată de sus, ambele exemplare au V pe cap, ba chiar cel din stânga are un desen asemănător romburilor de la unele specii europene de viperă. Nu toate acestea, niciunul din cei doi șerpi nu este viperă, ci Natrix maura, o specie inofensivă pentru om.

În Grecia, unul din cei mai frumoși șerpi europeni, șarpele-leopard (Zamenis situla) poate avea un V pe cap.

Și iată și o viperă din Spania, Vipera aspis, cu desen pe cap unde „litera” V e slab vizibilă.

Pentru comparație, un mascul, tot Vipera aspis, unde V-ul este mult mai vizibil, chiar si de la distanță.

Viperele pot avea înfățișări diferite. În imagine, o specie nord-africană, Cerastes vipera, pe jumătate îngropată în nisip, dar cu capul suficient de expus pentru a se putea observa lipsa vreunui desen de forma literei V pe cap.

În încheiere, tot un exemplu din bazinul mediterannean: un cap de viperă din Cipru, o specie de talie mare, Macrovipera lebetina, care nu are V vizibil pe cap, tot o femelă.

Am pus și câteva exemple din afara țării pentru că, ce să vezi, cititorii mei merg în vacanțe și e posibil să fie tentați să aplice regula cu V și la șerpii din alte țări.

Concluzia este clară: litera V nu reprezintă sub nicio formă un criteriu SIGUR de identificare pentru vipere versus șerpi neveninoși. Toate fotografiile îmi aparțin, unele nu sunt atât de evidente, dar rețineți – majoritatea oamenilor văd șerpii fugitiv, de la distanță, așa că se pot păcăli foarte ușor că au văzut sau nu au văzut un V pe capul șarpelui cu care s-au întâlnit.

Vă recomand, pentru a învăța șerpii de la noi, un alt material de pe blog: un ghid ilustrat cu toți șerpii din România.

[calde mulțumiri lui Adrian Axinia pentru contribuția sa cu cele trei fotografii din acest articol!]