Această viperă putea să stea mult și bine într-un cămin de apă din beton, într-un sat din Delta Dunării. Grație unor oameni inimoși, am aflat că e captivă și m-am deplasat până acolo să o scot de unde căzuse. Vipera era în stare bună, probabil nu căzuse de prea mult timp acolo, așa că am fost încântat să o eliberez departe de sat.

La miniședința foto ce a precedat eliberarea animalului am realizat mai multe fotografii, din mai multe unghiuri. Aici, las o imagine cu desenul dorsal, pentru a putea vedea diferențele față de alți șerpi neveninoși care pot fi observați în zonă.

A doua zi am fost la plimbare în jurul satului și am găsit alta, adultă, ceea ce m-a bucurat nespus. Un exemplar adult, care era la mică distanță de ieșirea din sat.

Ce mi-a atras atenția la acest exemplar a fost că își tot aranja mandibula. Țin să precizez că e fost o viperă deosebit de docilă, calmă: nu a dat deloc să muște cât timp am fotografiat-o, dar și-a aranjat tacticoasă mandibula de mai multe ori, ceea ce mi-a permis sa obtin două cadre la care tânjeam de multă vreme – o viperă cu gura deschisă, dar fără să atace si cu focus staking, un cadru compozit format din 15 cadre suprapuse, direct din aparat.

Celălalt cadru dezvăluie și mai bine că nu e vorba de atac, limba fiind aproape lipită de sol, iar capul retras între ansele corpului. Fac această precizare pentru că am văzut multe cadre cu vipere cu gura deschisă, dar acestea au fost provocate în mod intenționat, lucru extrem de supărător, lipsa de etică fiind destul de întâlnită la mulți fotografi de natură, unii cu mari pretenții. Dar să revenim.

Am reusit si un scurt film, pe care l-am publicat întâi pe vimeo. Si aici se vede clar că nu este vorba de vreun atac.

Un alt cadru cu această viperă, unde se poate vedea desenul de pe mandibulă, diferit față de al viperelor comune. Un alt element de diferentiere este ochiul, care este portocaliu sters, nu roșu cum e la Vipera berus.

Dar altceva m-a bucurat și mai mult: stând de vorbă cu o parte din oamenii satului, am aflat că toți știu de ele, le consideră periculoase (unii exagerand cu această periculozitate), dar nu toți le dau în cap, cum e în multe alte zone din țară.
Le-am dat oamenilor locului câteva din fotografiile realizate cu aceste două exemplare, sperând că teama firească se va altoi măcar un pic cu un dram de curiozitate pentru aceste animale puțin înțelese.

Acum plec din sat, dar săptămâna viitoare mă întorc iar în Deltă, pentru tabăra de biodiversitate de la Sulina din 19-22 iunie, organizată de Calin Ene de la Sulina fabuloasă, care va pune la dispozitia tuturor participantilor caiace și bărci pentru a ne deplasa pe canalele Deltei, inclusiv într-unul din locurile unde se află o altă populație de vipere de stepă (sper să găsim măcar una să le-o arăt celor ce vor participa la tabără).
Las aici și link la evenimentul de la Sulina pentru cei interesați (mai sunt câteva locuri, iar prețul pentru cazarea în regim camping si participarea la tabără este chiar modic – eu voi asigura ghidaj gratuit pentru această tabără).

[Să nu uit, caldele mele mulțumiri merg către lui Răzvan de la Vila Far, care mi-a dat de veste că e o viperă captivă în mijlocul satului și Horia, care mi-a permis sa intru pe proprietate să scot vipera de unde căzuse. Am fost încântat să văd că oamenii dovedesc din ce în ce mai multă înțelegere pentru salvarea animalelor căzute în capcane antropice, fie ele și animale cu potențial periculos.]