Reactii in lant – dupa 20 de ani

Aveam in liceu un coleg de banca, nu dau numele ca stiu ca ma citeste. Se ingalbenea de fiecare data cand venea ora de chimie si el nu avea nota. Era atat de praf la chimie, incat ii dictam la tabla elementele chimice pe litere. De exemplu la otet (CH3-COOH) ii dictam simplu C mare H mare 3 mic jos linie C mare O mare O mare H mare. Din fericire nu toti erau ca el. Din fericire, pentru ca din pacate in ultimii 20 de ani aversiunea liceenilor pentru aceasta nobila limba straina a devenit un fenomen. Oameni cu mari pretentii isi fac un titlu de glorie din faptul ca nu au inteles o buche din toata chimia din scoala, ceea ce mie personal mi se pare inacceptabil, pentru ca face parte din acel bagaj de cunostinte – lustru de cultura generala – cu care trebuie sa pleci din liceul prin care se presupune ca nu ai trecut ca gasca prin apa.

Acum mai bine de 20 de ani, umbla vorba prin liceu ca avem chimisti secreti printre noi. Era o gasca de baieti care aveau pe acasa eprubete, retorte, site de azbest (asa se foloseau pe atunci) si alte chestii cu care puteai incerca reactii de tip chimie distractiva prin casa sau pe aiurea. Cea mai mare problema era evident, sa gasesti reactivi. Nu sare de bucatarie (NaCl), soda caustica (Na(OH)) sau acid acetic (CH3-COOH), de care gaseai prin bucatarie sau pe la menaj. Baiul mare era sa gasesti reactivi „rai” (gen vreun acid fumans) sau scumpi sau greu de gasit. Sulful nativ, acidul sulfuric, permanganatul de potasiu sau cloratul de sodiu erau relativ greu de procurat.

Si Doamne, ce mi-ar fi placut sa gasesc reactivii astia pe undeva… In afara de a ne ruga de laboranta Zizi nebuna din Murgoci sau de vreun prof mai milos (sau de cineva care avea parinti care lucrau la combinatul de celuloza si hartie), in rest optiunile noastre erau limitate. Asa ca reactiile pe care le faceam prin casa erau crunt lovite de penuria de reactivi, si iata cum Mircea, din pasiune pentur chimie a ajuns sa termine Medicina. Eu nu ca era prea mult de invatat: si la chimie, si la biologie, si la fizica.

Dar si astazi tanjesc dupa zilele bune cand voiam sa tragem arc electric direct de la priza, bubuind sigurantele prin casa in incercarea noastra de a face trioxid de sulf din sulful ars atmosferic (nu ne era destul de clar ca nu avem cum sa captam in oala de bucatarie fumul alb si inecacios produs de arderea batonului de sulf procurat de la Combinat) sau dupa zilele in care stricam eprubete cu precipitat de sulfura de fier obtinuta prin reactie exoterma incercand sa il solubilizam cu solventi anorganici (incercari inutile dealtfel) precum acid sulfuric sau soda caustica ce plonjau direct pe perdeaua din dormitor.

Si cat mi-as fi dorit atunci sa am macar o „spatula” de tetraclorura de carbon sa imi salvez eprubeta din sticla termica de Turda in care mi se precipitase sulfura aia neagra si urata si greud e dezlipit de pe sticla vasului de reactie…

Acum, dupa 20 de ani, lucrurile in liceele de azi arata putin altfel.  Asta si pentru ca exista companii care vor sa dea o sansa mai buna micilor chimisti de dormitor ca mine.

BASF de exemplu este o companie internationala care sprijina micii chimisti din liceele tarii. Ei au pus la cale un concurs intre chimisti: Chain Reaction este numele proiectului in care liceeni din peste 21 de licee din tara (din 11 orase mai exact) s-au intrecut in a face reactii in lant – probabil cel mai distractiv eveniment stiintific al anului, dupa spusele organizatorilor.

Este practic un concurs de proiecte desfasurat in perioada aprilie – iunie 2013 in care echipe de 4 pana la 7 chimisti amatori se intrec pentru a provoca reactii in lant de mare spectacol cu ajutorul reactivitlor si materialelor puse la dispozitie de BASF.

Lista cu videoclipurile finaliste este aici, si sincer sunt incantat ca mai exista si companii care se implica in domenii atat de marginalizate precum chimia. Va mai rog doar sa le vedeti si sa le votati, unele din ele arata tare bine si imi aduc aminte de reclamele cu Honda facute pe acelasi principiu al dominoului. Voua cum vi se par?

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

3 Comments »

  1. dt said,

    28 mai 2013 @ 10:14 pm

    BASF pe vremea noastra facea casete audio/video. Acum fac experimente pe tarile de ******** si incearca sa-si mai spele imaginea pe seama unor copii?

  2. Doru Panaitescu said,

    29 mai 2013 @ 8:09 am

    Daniel, cred ca ai postat un comentariu rautacios si putin documentat. BASF este o companie care produce nitel mai multe lucruri decat casetele audio de care iti amintesti tu.
    Basf este cea mai mare companie din industria chimica din lume, fondata acum aproape 150 de ani si cu operatiuni in 80 de tari, insumand peste 100.000 de angajati.
    Prin anii 1930 inventau polistirenul ala pe care il ai probabil pe exteriorul locuintei, sunt implicati in industria petroliera dar si in agricultura cu solutiile lor de natura chimica. Cred ca nu ar fi echitabil sa reducem BASF la rangul unui producator de casete audio…

  3. ciprian said,

    31 august 2013 @ 11:00 pm

    Ce premii au fost?

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu