Încă din 2012 am început să ofer comunității serviciile mele in scop educativ pe teme de naturalistică, prin prima mea expozitie foto. Dacă la marketing online si teambuildinguri există un scop definit, clar, comercial, din partea mea de a oferi servicii companiilor din piață, în cazul educației naturalistice oamenii din jurul meu sunt cei cărora mă adresez. Deși fac fotografii cu animale sălbatice de mulți ani, anul 2018 este practic anul în care atenția mea a fost concentrată cel mai mult în zona educației naturalistice, mult mai valoroasă (IMHO) decât colecția mea de fotografii cu faună.

Începând de azi, 28 noiembrie, Guerrilla Radio îmi va fi casă și birou în fiecare miercuri, în cadrul emisiunii Guerrilla Hub, găzduită de Sorin Badea. Practic, mă veți auzi în fiecare miercuri de acum încolo, la rubrica „Fauna cum laude”, după ora 12.05, imediat după calupul de publicitate (și îmi știți părerea, publicitatea a făcut, face și va trebui să facă parte din viața mea și a voastră).

Pentru mulți din voi, nu e o noutate că vorbesc la Guerrilla. Adevăratul meu debut la acest radio s-a petrecut la începutul acestui an, mai precis în data de 31 martie 2018. Aveți aici primul meu material scris pentru ediția online a radioului, iar de atunci am scris cu frecvență săptămânală articol după articol, într-o minicolecție de care sunt efectiv mândru, un exercițiu util în primul rând mie pentru că mi-a permis să îmi structurez puțin gâdurile, în al doilea rând util vouă pentru că în acest moment sunt mai mult de 30 de articole cu multe fotografii, unele niciodată publicate, alături de texte explicative, cu fauna României în context european.
Găsiți aici întrega colecție de articole de la Guerrilla și vă promit solemn că ea se va îmbogăți constant, săptămână de săptămână, în paralel cu rubrica de miercuri.

Poate o să vă întrebați de ce fac asta.

Răspunsul este aparent unul simplu, dar ascunde o motivație destul de complexă. În primul rând, nu o fac pentru bani. Deși consum multă energie, mult timp și cheltuiesc o droaie de bani pentru a fotografia animale sălbatice în mediul lor natural, nu consider această preocupare un centru de profit, eu câștigându-mi pâinea din altceva (cum am detaliat chiar la inceputul articolului).

În al doilea rând, simt că este o zonă prea puțin acoperită în acest moment în România. Inițiativele de educație naturalistică adresate publicului larg sunt puține și se desfășoară sporadic. Muzeul Grigore Antipa, Societatea Ornitologică Română, Parcul Natural Văcărești, Oceanic Club Constanța, Parcul Natural Portile de Fier, Tășuleasa Social și alte câteva organizații de mediu sunt cam singurele care investesc în educația naturalistică și de mediu de la noi.

Pentru mine, Radio Guerrilla este o rampă foarte bună de lansare a unor mesaje cu bătaie medie și lungă. Educația naturalistică la români este precară, fiind tributară unui sistem de invățământ care este așa cum este, la care se adaugă contribuția word-of-mouth, adică de la părinți și bunici, din generație în generație.

Și când văd bunicii din parcuri aruncând pâine rațelor, pescărușilor și altor păsări, când văd părinți grijulii care culeg toți puii de pasăre să-i „salveze” în cutii de carton, când văd copii care iau acasă orice animăluț găsit în natură doar pentru că este simpatic, când văd proprietari de pisici și câini mândri că animalelele lor de companie nu și-au pierdut instinctul de a vâna și îi mai și laudă pe Facebook, când găsesc vulpi, căprioare sau chiar urși ținuți captivi în cuștile de lângă pensiunile montane întru bucuria turiștilor sau țestoase de uscat sau de apă captive în curțile pesniunilor din Deltă și lunca Dunării, știu că avem o infinitate de materiale de produs și comunicat publicului larg.

Ceaușescu, marele vânător al neamului (din păcate nici primul, nici ultimul retard al unei branșe altminteri onorabilă la nivel declarativ) ne-a învățat, printre alte mizerii, că animalele sălbatice fac rău omului:

– vulpea ne mănâncă găinile. Da, e adevărat, în unele sate unele vulpi reprezintă o problemă, dar trebuie să știți că aceleași vulpi țin sub control populațiile de rozătoare de pe câmp.

– lupul ne mănâncă oile. Și asta e adevărat, dar aceiași lupi se hrănesc în mar eparte cu animale sălbatice (inclusiv rozătoare, dieta lor preferată vara, iar iarna cu prăzi mai mari, cervide etc).
– ursul ne mănâncă pe noi. Atacurile urșilor sunt relativ rare și se întâmplă în special în acele zone montane unde zonele cultivate /locuite alternează cu zonele sălbatice, există o fragmentare bruscă cumulată cu antropizarea habitatelor istoric neatinse etc. Se adaugă împuținarea resurselor de hrană prin deforestări, culegerea abuzivă de fructe de pădure sau hrănirea urșilor în locuri special amenajate de vânători sau de ecologiști extremiști (). Acestea sunt motivele reale pentru care urșii se obișnuiesc cu prezența oamenilor și ajung să atace oamenii.
– gâștele sălbatice ne mănâncă grâul. Da, se întâmplă și asta, dar uităm câte mii de hectare am „redat” agriculturii luând din felia de pășuni și fânețe naturale care sunt refugii de iarnă și hrană în Câmpia Română și de Vest pentru păsările ce iernează la noi.

Exemplele pot continua la nesfârșit, dar cred că ați prins ideea. Animalele sălbatice au beneficiat zeci de ani de „reclamă negativă” și noi, cei care ne bucurăm de măreția naturii, avem datoria morală de a le reabilita în ochii publicului larg.

Un alt motiv pentru care fac asta sunt copiii de azi. Vă rog să mă credeți, când eram copil eram un zvăpăiat și veneam acasă cu șopârle din tabără, cu păsări prinse cu sacoșa pe drumul spre pâine etc. Nu sunt un sfânt și aș fi ipocrit să spun că am fost un apărător al naturii de la vârste fragede. Cred însă că orice copil trece prin etapa cunoașterii prin propriile sale experiențe și mi-aș fi dorit să fi avut în copilărie un model în viață (la TV, radio sau la școală) de la care să mă virusez cu pasiunea pentru faună și natură în general. Da, copiii din ziua de azi sunt călare pe tabletă și telefon, așa că misiunea noastră de a-i atrage alături de comunitatea pasionaților de natură ar trebui să ne fie înlesnită de mijloacele moderne de comunicare și informare numite generic ecrane.

Sunt multe de povestit și orele sunt înaintate, am emoții pentru prima mea rubrică la radio, așa că vă invit începând cu 12.05 pe urmărtoarele frecvențe:

– București 94,8 FM
– Brăila 105,5 FM
– Bistrița 95,1 FM
– Craiova 92,7 FM
– Darabani 97,6 FM
– Reșița 89,9 FM
– Roman 91,0 FM
– Timișoara 100,0 FM
– Vaslui 95,2 FM
– Vatra Dornei 93,9 FM

Pentru cei plecați din țară, mă puteți asculta pe Internet (click aici pentru versiunea online)

Azi vom discuta generic despre fauna României prin ochii unui fotograf de natură, împreună cu Sorin Badea, amfitrionul rubricii mele, că tot vin 1 decembrie în weekend. Prima ediție va fi prin intervenție telefonică, eu nefiind în țară, dar așa am convenit cu Sorin, să fiu mereu prezent în emisiune miercuri de miercuri, chiar dacă programul meu de deplasări poate să mă înpiedice să fiu fizic în redacție. Ne auzim și vă atept cu întrebări (aici, in comentarii sau direct la ei pe site). Ceea ce discutam in emsiune va fi ilustrat în articolul din sâmbăta următoare, deci veți avea în continuare ce citi sâmbătă de sâmbătă.

Ne auzim în FM!