Fotografia de faună – o abordare “la firul ierbii” sau cum să fotografiezi (bine) șopârle de ziduri (partea I)

Scriu acest articol gândindu-mă la tânara generație de fotografi care redescoperă subiectele în mișcare din mediul natural (și când spun asta mă gândesc la animale sălbatice, desigur). Dacă ești sau ai fost si te-ai retras în glorie, plin de bani din meseria de fotograf de nuntă, eveniment, sport, de strada sau de peisaj (glumesc, nu poți trăi din așa ceva :D), probabil că ai deja ceva scule bune de fotografiat, astfel că trecerea la fotografia de natură și viață salbatica pare naturală și la îndemână. Doar că… nu e deloc așa. Deși tehnica fotografică nu diferă fundamental, abordarea subiectelor de tip “lighioană” este acel ceva ce vă poate aduce în postura de a fi admirati pentru cadrele reusite, dându-vă în același timp mari bătăi de cap.


[Foto 1 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în jud. Mehedinți, România – un exemplar cooperant surprins in lumină blândă, caldă, cu aproximativ 2 ore inainte de lăsarea serii, în plin soare, fără lumini artificiale sau blendă]

De aceea, în speranța că îmi veți înțelege demersul, voi alege o specie oarecare, la care am multe fotografii exemplificative, enumerand cateva linii directoare care sa va ajute sa va jucati cu subiectul, încadrarea și, evident, lumina, pentru a pune specia respectivă în valoare în viitoarele voastre fotografii.

Pentru a găsi calea spre fotografia de natură excelentă spre excepțională (cum se alintă maneliștii între ei), trebuie în primul rând să gasiți calea spre specia pe care vreti sa o fotografiati. Sigur, multi vor zice “lasă că ies eu la plesneală si văd ce găsesc pe teren”, dar ăsta e primul semn de risc (moderat spre maxim) de a veni acasă cu buza umflată. Știți, când sunteți cu aparatul foto la o nuntă sau la un meci de fotbal, e ușor (zic și eu) să găsiți subiectul. Când însă aveți un subiect năbădăios, care scoate nasul doar câteva ore pe zi și asta doar în anumite zile, la prima mișcare greșită intrând la loc în coteț, lucrurile se complică puțin.

Citind despre specia respectivă și documentandu-vă ieșirea, veți creste șansele de a fotografia ce doriti voi și nu ce vă iese în cale. E adevărat, factorul hazard ajută la obținerea unor imagini surprinzătoare, dar dacă ați avut o notă satisfăcătoare la scoală la statistică sau, mai empirici din fire, ați jucat mai mult de 100 de lozuri în viață, știți că de fapt nu vă puteți baza pe el.

Am ales pentru acest mic tutorial o specie dragă mie: șopârla de ziduri din fotografia de mai sus (despre restul șopârlelor României am scris anul trecut, tot aici, pe blog), nu doar pentru că este o specie relativ usor de găsit, pe care să vă faceți mâna de viitor fotograf de șopârle de ziduri premiat 😀 ci și pentru că am gasit-o aproape peste tot în Europa și nu mă mai satur să găsesc noi și noi unghiuri și abordări in fotografierea acestui mic dinozaur modern. Așadar, dacă vă place primul cadru (Foto 1) și vă veți întreba cum am reușit să îl scot atât de bine în prim plan și atât de aproape, aflați că primele mele cadre cu șopârle de ziduri arătau într-un mare fel (sper să o vedeți):


[Foto 2 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în Bulgaria, lângă Kaliakra]

Acum am ajuns să le fotografiez cam așa:


[Foto 3 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în Samothraki, Grecia]

E clar că e o mică diferență, dar… cum procedăm? Vă prezint mai jos câțiva pași, unii simpli, alții ceva mai laborioși, dar na, fără muncă e mai greu să ajungeți la rezultate mulțumitoare, că doar n-om fi politicieni 🙂

Pasul 1. Cum aflam cum putem sa găsim șopârle de ziduri?

O simplă căutare după șopârla de ziduri ne va ajuta să găsim denumirea ei stiintifică: Podarcis muralis. O vom alinta muralis, cu m mic, plural muraliși 🙂
Apoi, veti cauta “podarcis muralis range” sau “podarcis muralis distribution” si veti gasi o harta aproximativa a distributiei acesteia in Europa. Alegeti destinatia (care uneori poate fi la voi in cartier dacă locuiți în Militari, Crângași sau Bucureștii Noi) și gata! Adică gata, la muncă, nu la întins mâna! Nu are sens să vă spun că trebuie să scăpați de haine colorate, telefonul mobil care poate să sune oricțnd, câini, pisici, gură-cască, copii sau prieteni curioși care nu știu ce faceti lângă zidul ăla de jumătate de oră și vă pot speria animalul.

Pasul 2. Cum o găsim în teren, după ce am găsit un loc bun unde să mergem să o cautăm?

Citind despre ea, veți afla că iubește zonele stâncoase, dar și clădirile și alte constructii (abandonate sau nu) unde iși face veacul, prin crăpături, dar și sorindu-se “la nesimțire”, uneori în locuri extrem de aproape de zonele cu trafic pietonal sau de mașini, în orașe mari și localități mai mici. Mai aflati si ca e extrem de teritorială si curioasă, ori asta vă e de ajutor la această specie. Căutați expuneri sudice, însorite, fără deranj sau cu deranj moderat. Întrebați localnicii dacă au văzut șopârle “cenușii”, că ei nu le știu denumirea corectă, și tineți linia zidurilor și a malurilor stâncoase până vă surâde norocul. Inițial, veți găsi o mogâldeață uitându-se curioasă la voi.


[Foto 4 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în Belgrad, Serbia]

Deși vi se va părea că o să stea acolo, dosită la adăpost, la nesfârșit, faceți câțiva pași în spate și veți avea o surpriză. In funcție de numărul de draci la zona dorsală, asta însemnând de la câteva secunde la câteva minute, șopârla va începe să alerge pe zid, dar la un moment dat își va lua în primire unul din posturile ei preferate de sorire. În primul rand, evitati sa fotografiati soparla de sus. Este complet inestetic si va semăna mai degrabă cu o fotografie facuta cu telefonul unei zgarieturi pe bara masinii, fotografie necesara inspectorului de la daune.


[Foto 5 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în Belgrad, Serbia]

Pasul 3. Marșul de apropiere. De abia de acum ne apucam de treabă. Cu aparatul la ochi, nescăpând-o din vedere, începeți să vă apropiați de ea cu tot cu aparat, declanșând la câteva secunde.


[Foto 6 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în Bulgaria, lângă Kaliakra]

Mergeți ușor spre ea și declanșați în continuu, până veți distinge de specie e. Uraaa, e clar că avem un muralis! (știu că nu e deloc clar, dar presupunem). Cum procedăm mai departe?


[Foto 7 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în Bulgaria, lângă Kaliakra]

Dar o vietate merita mai mult decat o fotografie de sus. Aplecați-vă, ghemuiti-va, faceti-va una cu natura pentru a obtine un cadru din lateral sau chiar de jos in sus, pe cat posibil. Eroare! După ce vă veți apropia la o distanță ceva mai mică pentru a obtine un cadru mai bun, șopârla va fugi sub stâncă și… apar problemele… de expunere corectă.


[Foto 8 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în jud.]

Cu ochii pe ea, subexpuneti 2-3 trepte, până începeți să aveți detaliu pe animal. Nu conteaza că se întuneca tot cadrul, șopârla trebuie să fie corect expusă.


[Foto 9 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în Bulgaria, lângă Kaliakra]

Pasul 4. Să ne apucăm de fotografiat serios.

Dar tot nu e bine. Încă vreo câteva minute, ore, sezoane de răbdare și ne vom mișca suficient de încet încât șopârla va ieși iar, curioasă, de regulă pe cealaltă parte a stâncii. Sau deloc. Nu disperați, până se întunecă și azi aveți vreme să o pândiți. Dacă reușiți să o prindeți în umbră, contrastele nu mai sunt atat de suparatoase, dar vă zic că se poate și pe soare, după niște ani de experiență. Oricum, în umbră, setați aparatul pe cloudy light (sau trageti fișiere RAW, deși nu este musai necesar) și repetați până găsiți unghiul corect. Ideal este să trageți constant, din diverse unghiuri, până ajungeți aproape de animal. Țineți minte, dacă veniți de sus, șopârla vă identifică drept posibil prădător, chit că i-ați stârnit suficient curiozitatea, și se va retrage mai repede la adăpost.


[Foto 10 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în Bulgaria, lângă Kaliakra]

După “doar” sase cadre, am reușit să o aduc la proporția dorită în cadru. Evident, in fața computerului veți folosi funcția crop cu sălbăticie, dar e minunat să fiți aproape de animal, să aveți de unde să tăiați acasă. Regula de bază la fotografiat de lighioane este că niciodată nu ești suficient de aproape 🙂


[Foto 11 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în Bulgaria, lângă Kaliakra]

O să vă întrebați: bine, bine, dar în toate aceste cadre este aceeași specie? Răspunsul meu este: Încă nu ați văzut nimic! Da, Podarcis muralis are o sumedenie de “haine” de vară, de iarnă, cu variabilitatea gușii de la alb imaculat la roșu aprins dar și pestriț închis, desen dorsal cu pete sau fără, culoare generală cafenie, dar și verzuie, roșiatică sau cafeniu deschis. Iată un exemplar din Cazanele Dunării, cu gușă pestriță:


[Foto 12 Șopârlă de ziduri – Podarcis muralis – fotografiată în jud. Caraș-Severin, România]

[continuarea (si un concurs) aici]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

2 Comments »

  1. Andreea said,

    14 martie 2018 @ 3:01 pm

    Foarte interesant articolul, foarte frumos explicat, multumesc pentru postare.

  2. Fotografia de faună – o abordare „la firul ierbii” sau cum să fotografiezi (bine) șopârle de ziduri (II) ~ Doru Panaitescu said,

    21 martie 2018 @ 1:19 pm

    […] a articolului de luna […]

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu