Corespondez cu George Vlad de mai bine de 5 ani și îi urmăresc munca și mai ales expedițiile în zone complet sălbatice, de care noi, românii, auzim și vedem doar la televizor, în marea majoritate. George este nu doar un fotograf de natură și explorator al celor mai interesante locuri sălbatice ale planetei, ci și unul din puținii pasionați de fieldrecording de la noi. Pentru că începem anul cu noi și noi povestiri interesante din mijlocul naturii, l-am rugat să îmi răspundă la câteva întrebări în cadrul seriei #interviuriînsălbăticie.

[Biroul lui George în deșertul Namib]

1. Cum a început totul? Vă aduceți aminte prima înregistrare „serioasă” cu sunete din natură?

Am făcut primele înregistrări serioase în Scoția în 2013, dar cu cativa ani inainte începusem să fac înregistrări “neserioase” la țară, pe lânga Pașcani, unde mă duceam des. Nu prea aveam de unde sa învăț field recording pe vremea aia și, din păcate, înregistrările mele de atunci sunt cam slabe calitativ. Au valoare sentimentală, în schimb, și e fain să compar rezultatele mele de acum cu ce reușeam să prind atunci.

2. De unde pasiunea pentru înregistrări audio? Sunteți și un meloman înrăit sau nu are musai legătură? Ce muzică ascultați în timpul liber sau când călătoriți?

Am fost puțin „obsedat” de sunete de când mă știu. Când aveam 4-5 ani petreceam ore întregi jucându-mă cu instrumente așa-zis muzicale încropite din obiecte de pe lângă casă. În anii din timpul liceului, am devenit pasionat de muzică electronică și am făcut pe DJ-ul câțiva ani buni. Nu câștigam mare lucru, dar eram atât de pasionat încât aspectul financiar nu prea conta. Pasiunea pentru muzică s-a metamorfozat apoi în pasiune pentru design de sunet și mai târziu în pasiunea pentru field recording.

[George înregistrând sunetele vulcanului Erta Ale în Etiopia]

Zilele astea ascult în continuare muzică electronică, dar colectez și muzică din locurile pe care le vizitez. Ca să-ți dau câteva exemple, ascult Mbalax din Africa de vest, Gqom din Africa de sud, muzica populara din Etiopia si Eritreea, percutie din nordul Africii, Cumbia din America Centrală și de Sud etc.

3. Cum au fost începuturile? Cum realizați primele înregistrări și ce echipament foloseați? Ați mai putea folosi azi acele echipamente sau au crescut pretențiile?

Prima investiție pe care am făcut-o în echipament a fost un recorder Zoom H4n, pentru care am economisit luni de zile. Calitatea sunetului nu excela, în schimb avea multe probleme, mai serioase: consuma bateriile incredibil de repede, se închidea din când în când fără motiv, chiar dacă apăsasem Record, meniul nu era deloc intuitiv, reacționa urât la umiditate și lista poate continua. L-am vândut repede după ce i-am observat neajunsurile și ulterior am investit în echipamente mai serioase. Momentan, recunosc, nu aș mai lucra cu acel aparat.

4. Cum vă documentați expedițiile audio? Internetul e mai mult text plus imagini… sunetele sunt de regulă marginalizate, accentul e pus pe vizual. Cum vă convinge prezentarea unui loc de pe Glob să o apucați într-acolo?

Ai dreptate, majoritatea jurnalelor de călătorie și cam toate materialele pe care le găsesc online se limitează la aspectul vizual. Când planific o expediție, caut locuri cât mai îndepărtate de civilizație, ideal fiind, totodată, ca acestea să fie departe de principalele rute aeriene. Dacă înregistrez aici, în Marea Britanie (unde locuiesc), indiferent unde mă duc, nu pot înregistra mai mult de 30-40 de minute până când încep să aud un avion sau o mașină în depărtare.

În România sunt locuri unde poți înregistra “curat” câteva ore, dar pana la urma tot apare antropofonia (n.r. – sunete produse de om). Când am fost în Gabon sau Congo, în 2018, am înregistrat 48 de ore fără niciun fel de poluare fonică! Din păcate, ca să ajungem acolo, a trebuit să mergem cu un vehicul tot-teren două zile, un tren de noapte și o zi întreagă de mers pe jos prin junglă.

[O înregistrare de „doar” o oră cu sunetele junglei din Congo]

5. Savană, junglă, pădure ecuatorială, deșert, pășune alpină sunt doar câteva locuri din care aveți înregistrări audio. Toate aceste cuvinte ne duc mai mult cu gândul, clișeistic, la anumite asocieri vizuale. Există aceeași problemă și cu sunetele, să fim tentați să asociem anumite tipuri de habitat cu anumite sunete? Cum luptați cu clișeele de acest gen?

Am învățat să mă dezbar de așteptările astea după primele expediții. Ecologia acustică variază enorm, după criterii pe care nici savanții nu le înteleg complet, așa ca eu, cu nivelul meu limitat de educație și experiență, nu pot decât să mă bucur de fiecare dată când natura ma surprinde. De exemplu, m-aș fi așteptat ca deșertul Namib să fie lipsit de sunete, dar am auzit acolo o mulțime de creaturi, imediat după lasarea întunericului, de la șopârle până la păsări sau hiene.

6. De pildă, am văzut că ați călătorit în Amazon și ați făcut niște protecții din vegetație pentru microfon. Cum v-a venit ideea de a amplasa aceste microfoane mascate de vegetație?

Da, asta e o tehnică pe care am început să o planific încă de când înregistram sunetele ploii în munții noștri și, cu putin ajutor de la un localnic din Peru, am perfecționat-o în expediția din Amazon. În principal, voiam să evit sunetele de picături care cad direct pe microfon sau pe protectia de vant a acestuia fără să aduc eu materiale artificiale în natură. Eu am crescut la țară, cu bunicii mei; ei construiau chestii destul de rudimentare pe lângă casă foarte des. Cred ca de acolo am avut inspirația asta, de tip bushcrafting în domeniul field-recordingului, să mă bazez doar pe elemente naturale. Și este o tehnică eficace.

7. Aveți animale care, prin sunetele scoase și înregistrate, v-au schimbat total percepția inițială, ceea ce știați despre ele? Ziceți-ne povestea lor.

Am întâlnit mai multe exemple, bineînțeles. În Africa există niște mamifere penungulate, înrudite cumva cu dugongii, sirenele și elefanții, numite daman (eng. hyrax). La prima vedere, damanii arată foarte drăguț; sunt rotunzi și pufoși, cam de mărimea unei marmote, cu care se și aseamănă vizual. Am văzut câteva exemplare în 2018, în expediția din Etiopia (din specia locului, Procavia capensis), dar habar n-aveam ce sunete scot. În același an, la dor o lună diferență, pe partea cealaltă a Continentului Negru, eram într-un sat mic, undeva în bazinul fluviului Congo, în Gabon. Dormeam într-un cort de lângă casa unui localnic. Pe la miezul nopții, am fost trezit din somn de un sunet care mi-a înghețat sângele în vene!

Habar n-aveam ce fel de animal poate scoate un astfel de sunet, așa că nu am dormit prea bine tot restul noptii. Localnicii nu au putut sa-mi explice mare lucru; apoi am aflat că sunetul era făcut de o altă specie, vestafricană, de daman arboricol (Dendrohyrax dorsalis), dar asta abia după ce m-am întors înapoi acasă, în UK.

Un alt exemplu de sunet care m-a surprins este cel scos de Empress Cicada (Megapomponia imperatoria) din Borneo. Nu m-aș fi așteptat niciodată ca un asemenea sunet să existe în natură: sună mai mult a ceva creat de un sintetizator.

8. Câte specii de animale puteți recunoaște după sunete/tril? Le studiați în acest sens?

(Râde) Nu cred ca le-am numărat vreodată. Câteva sute, probabil. De obicei, le învăț și fără să-mi propun asta, pentru că le aud constant în expediții sau când ies în natură. Deasemenea, a trebuit să identific speciile principale în înregistrările comerciale (pe bani), pe care le-am oferit cu licență. În ultimii doi ani, am lucrat ca sound designer la un joc pentru Sony Playstation în care a trebuit să creez o întreagă ecologie acustică, iar faptul că știam deja sunetele scoase de o bună parte a speciilor comune de pe câteva continente m-a ajutat enorm. A mai fost de ajutor și faptul că am deja o arhivă de sute de ore de înregistrări din multe părți ale globului.

9. Unde este granița dintre profesia de inginer de sunet și pasiunea pentru wildlife? Există așa ceva?

Nu cred că există o graniță. Ca inginer de sunet și soundrecordist, încerc să ajung în locuri sălbatice, aflate cât mai departe de influența omului. Din păcate, asemenea locuri sunt din ce în ce mai rare, abia dacă mai există. Pasiunea pentru natură, sălbăticie și conservare merge mână în mână cu munca mea de teren și fac tot posibilul sa ajut organizații cu care intru în contact direct. Ca să-ți dau un exemplu, de Sărbători, în fiecare an organizez o strângere de fonduri împreună cu doi colegi din State. În anii trecuti am ajutat un ONG din Amazon, iar în 2021 am strâns mai mult de 1000 de dolari pentru Wild Bucovina.

10. Ați făcut mii de ore de înregistrari, dați o grămada de bani pe scule, pierdeți foarte mult timp. Pare definiția unui hobby perfect. Totuși, faceți și bani din asta sau e pur pasiune? S-ar putea trăi din aceasta pasiune? Dacă nu sau nu încă, ați încercat ceva în această privință?

O întrebare foarte bună, pe care o primesc frecvent. E pasiune 100%; într-adevăr echipamentele costă enorm. Din fericire, de 12 ani lucrez ca sound designer în industria jocurilor video, și se pare că am ales un domeniu remunerat decent. Cert este că îmi permit atât să trăiesc o viață comfortabilă în Marea Britanie și totodată să îmi finantez singur expedițiile, respectiv costurile cu echipamentul de înregistrat. La început, îmi era greu să justific cheltuielile astea din punct de vedere al business-ului, dar în ultimii ani am început să (mai) echilibrez balanța. Am început să vând înregistrări la companii de jocuri, la studiouri de la Hollywood, la producători TV care lucrează cu Netflix, BBC și tot asa. De când canalul de Youtube a devenit popular, am primit și sponsorizări de la companii ca Sennheiser sau Rycote, și am și susținători (persoane particulare) care mă ajuta direct, prin intermediul Patreonsau Ko-fi.

11. Locuiți în Europa, dar călătoriile sunt în întreaga lume. Cum alegeți locurile în care mergeți să înregistrati? (banuiala mea este ca mergeți și separat, nu doar cu jobul)

În general aleg cu prioritate acele locuri care au mari șanse să dispara în următoarele decenii, din cauza influenței omului și/sau a schimbărilor climatice. Am fost în junglă în Amazon, Congo, Borneo, Etiopia, Costa Rica și de fiecare dată, fără excepție, am văzut distrugeri imense ca urmare a antropizării. Am găsit însă și oameni pasionați, care și-ar da viața pentru conservarea acestor ecosisteme, ceea ce îmi dă cumva speranță. Sper ca prin fotografiile și prin înregistrarile mele să popularizez aceste locuri, să aduc natura și animalele sălbatice mai aproape de oameni și să atrag, prin sunet, atenția publicului larg asupra acestor probleme.

[una din întâlnirile memorabile ale lui Geroge cu un mascul mare de facocer (Hylochoerus meinertzhageni), undeva în Etiopia când căuta un loc ascuns unde sa pună microfoanele; femela cu purceii tocmai trecuse drumul și masculul a auzit zgomotele antropice, atipice; a scos câteva grohaituri să țină oamenii departe câteva secunde, până ce familia s-a ascuns, apoi a luat-o și el la fugă]

12. Înregistrările acestea din junglă sau savană, făcute foarte departe de civilizație, comportă și o doză de risc. Ați fost vreodată cu adevărat în primejdie într-un astfel de loc?

Probabil am fost, dar dacă stam sa ne gândim există un risc și când ieși din casa în mijlocul orașului Londra (destul de mare chiar!). Eu încerc pe cît posibil să controlez aspectele pe care le pot controla, astfel încât să previn cât pot situații periculoase în care aș putea ajunge. Am tot timpul cu mine un Garmin inReach și îmi fac permanent și un plan de evacuare din zonă pentru cazuri extreme, neprevăzute, care mă pot expune la pericole.

Ca să-ți dau cateva exemple: am fost atacat de un mascul de gorilă în Gabon; am fost alergat de o femelă de orangutan în Borneo; ne-am rătăcit cu mașina în estul Senegalului și aproape am rămas fără benzină; în Africa de sud m-am rătăcit singur și tot grupul s-a panicat cam vreo oră și lista poate continua. Am avut și cateva situatii mai tensionate cu oamenii cu care ne-am întâlnit în expediții, dar toate s-au sfârșit cu bine.

[Femelă de urnagutan cu puiul, fotografiată în expediția din Borneo]

13. Unde ați fi dispus să călătoriți pentru a înregistra niște sunete deosebite? Ce locuri de pe Glob ar fi în topul unui wishlist?

Am o listă foarte lungă de locații, majoritatea expedițiilor fiind deja plănuite. Am nevoie doar de timp și pentru cateva de ele și de fonduri (mai) serioase. Arhipelagul South Georgia și Antarctica sunt, laolaltă, pe primul loc, dar deocamdată nu îmi permit să finanțez singur așa o expediție. Imediat ce se vor deschide țările pentru turism, voi încerca să ajung în Madagascar, Raja Ampat, Sumatra și în nordul Australiei. Zambia e, de asemenea, pe lista scurtă împreună cu Oman, Brazilia, Congo, Vanuatu și alte câteva.

14. O parte din această muncă de înregistrare a sunetelor naturii e deja prezentă pe Youtube, dar există oare și alte platforme potrivite? Ma gândesc la Soundcloud, poate sunt și altele?

Da, am pus înregistrări și pe Soundcloud, dar acel site e mai mult frecventat de boți și spammeri, din păcate. Pentru moment, canalul Youtube îmi aduce în cea mai mare proporție trafic bun, de calitate pe site, așa că mă concentrez pe această platformă, unde am în prezent 7500 de abonați.

15. Munca de a înregistra presupune folosirea intensivă a căștilor, care se știe că pot afecta în timp auzul (majoritatea operatorilor „la cască” dezvoltă în timp afecțiuni ale auzului). Cum vă protejați cu privire la acest risc?

Pericolul pentru auz există, dar e mai mult asociat cu munca din studiourile unde se folosesc căști, precum și în cazul în care exagerezi cu volumul în situațiile legate de ascultatul recreativ (muzică etc). Eu nu prea ascult la căști pentru că nu îmi place, iar pentru field recording acest pericol e relativ inexistent. Pe teren, mai ales după ce am avut inițial o perioadă de ascultat cu căștile, înainte de a apăsa record am început să îmi dau seama ce poziție a microfoanelor îmi va aduce rezultatele cel mai bune și acum asta vine de la sine, căștile nu sunt necesare. Dimpotrivă, e chiar indicat să nu le ții pe urechi pe teren: riscul cel mai mare este să fiu atacat de animale în cursul înregistrărilor, dacă sunt concentrat cu căștile pe urechi; uneori nici nu am cum să-mi pun căștile din cauza condițiilor meteo (ploaie torențială etc), a insectelor sau a altor factori. Iar în studio, la postprocesare, folosim boxe specializate, un sistem surround, nu căști.

16. Seria asta de interviuri e citită de mulți începători într-ale naturalisticii. Ce sfaturi aveți pentru ei, mai ales referitor la sunetele naturii?

După cum aminteam anterior, suntem o cultură preponderent vizuală și nu acordăm mare atenție sunetelor din mediul înconjurător. Ca să contracarăm acest efect, trebuie la început să facem un mic efort: să nu mai ignorăm simțul nostru auditiv. E de mare ajutor să ne oprim din când în când din ce facem, să lăsăm totul deoparte, să ne așezăm și să dedicăm măcar 10-15 minute, hai o jumătate de oră (poate și mai mult!), doar “coloanei sonore” din vecinătatea noastră. E un fel de meditație, dacă vrei… și după o perioadă nu ne va mai fi așa de greu să fim atenți la ce auzim, ba chiar să avem revelații audio! Natura are sunete oriunde și oricând, trebuie doar ca noi să (re)devenim sensibili la acest aspect.

[Un langur roșu (Presbytis rubicunda), undeva în Borneo, a acceptat o dublă invitație de la George: și ședință foto, nu doar audio]

17. În final, o întrebare cu tâlc: credeți că într-o bună zi România va avea o armată serioasă de naturaliști pricepuți și la sunetele naturii? Ce sunteți dispus să faceți, personal, pentru a ajuta la formarea acestei noi generații de fieldrecordists?

E posibil, bineînțeles. Eu chiar încerc să ajut începătorii în acest domeniu, pe cât pot; momentan, recunosc, nu am lucrat cu oameni din România… încă. Chiar acum încerc să finalizez un curs online de field recording pe care sper să îl prezint publicului interesat până la sfârșitul anului 2022; acesta va include o mare parte dedicată sunetelor naturii și animalelor sălbatice. Am fost invitat să vorbesc la câteva facultăți din UK si din US (virtual, prin Zoom) și pe viitor vreau să cresc frecvența acestor ocazii de a arăta tinerilor ce pot face în natură cu un sistem de înregistrare. Din când în când organizez și internshipuri, dar în ultima perioadă a fost aglomerare mare de proiecte, nu am mai avut timp să mă ocup și de asta.

Puteți citi și mai ales puteți auzi mai mult despre ce face George pe site-ul său dedicat (acceptă și parteneri de călătorie, vedeți la secțiunea Expediții!) pe canalul Youtube sau pe Soundcloud.

Acest articol face parte din seria de articole dedicate faunei României, Buletin Naturalistic, ediția 1 / 31 ianuarie 2022.