Din ciclul „da-te tu sa ma pun eu” sau „iti fac buchet frumos”, azi se da leul cu 50 de bani sau cuponul de Goagal si Feisbuc la pret onest. Asa ca va invit sa gasiti greselile din text. De la virgule, dezacorduri si munti de ii-uri „care este”. Semnat, Cosmin care e de fapt Valentin. Citeste mai mult »
In anul trei de facultate veneam cu un prieten de la un carnaval. Veneam de fapt de la o petrecere ce avusese loc in indepartatul P10, unde ne betivaniseram ca ghiburusii la ziua unei prietene care nu accepta oameni imbracati normal. Era deja 11 dimineata si ne trezisem dupa un somn de maxim doua ore cu nisip in ochi, dar nici prin cap nu ne trecea ca vom bea cafeaua la sectie. Dar sa nu anticipam. Citeste mai mult »
Acest articol nu este despre mancare. Si nici despre birou. Si nici macar despre oameni. Pentru ca un carnat ramane un carnat, iar acest carnat cu greu poate fi inclus in categoria oameni. Ma rog, daca acceptam ca oamenii care pot apuca obiecte cu mebrele prehensile, dar inca nu stapanesc focul pot fi incadrati in categoria oameni. Citeste mai mult »
Armada nu e Propaganda, sustine unul din actionarii Propaganda intr-un articol din Adplayers. Acelasi lucru este trambitat si in Pagina de Media, dar si in Iqads, un site care pana ieri avea bannerele incriminatoare cu instigarea la ura. La ce fel de ura, abia astept studiul de caz cu care vrem niste premii. Premii care sunt amintite si in articolul din Iqads. Mai baieti, voi chiar visati la premiile alea daca vreti sa castigati cu o astfel de campanie. Citeste mai mult »
Poate oamenii de doi bani cred ca ascunzand gunoiul sub pres vor scapa de putoare, dar nu e asa. Spre ghinionul lor, faptele lor raman. Domnii de la Secom (ii stiti, cei care ne indeamna intr-un mod creativ sa ne uram copiii sau parintii), au scos butonul de Mesaje din meniul orizontal de la www.uraste.ro si l-au inlocuit cu „Descarca-te”. Au mai scos si discutiile de pe pagina de facebook, au schimbat si poza de timeline/headerul. Nu-i nimic domnilor, amintirea si gustul de la amar spre foarte amar raman. Doar nu credeati ca masluind prezenta voastra in spatiul digital veti scapa basma curata. Citeste mai mult »
Veti fi socati sa aflati ca uneori, pentru a vinde, poti sa lasi acasa bunul simt si respectul de sine, respectul de semeni sau respectul pentru cei suferinzi. Un documentar de pe Discovery arata deunazi ca sunt specii de maimute care reusesc sa faca abstractie de foame si au grija intr-un context social si de membrii clanului lor atinsi de invaliditate. Da, viata in jungla e grea, iar unele specii de maimute, cu niscaiva cap pe umeri, realizeaza ca semenii lor mai putin norocosi la intalnirile cu vreo pantera sau vreun crocodil pot sa primeasca ajutor de la „societatea maimutareasca”, chiar daca au fost schiloditi si cel putin teoretic nu mai pot aduce hrana la gura pesterii. Acest sentiment de ajutorare a celor neputinciosi, cotat drept exclusiv sentiment uman, apare (si nu razlet) la specii teoretic mai putin evoluate decat Homo Sapiens Sapiens, dandu-ne de furca cu privire la cine a muncit mai mult in coproductia Darwin/Dumnezeu de a realiza o faptura umana.
Si ma bucur tare mult sa vad lucruri frumoase la televizor. Pana dau peste asa ceva:
Dupa ce atinge 1 miliard de conturi, Facebook iese cu un sirop de reclama. Un fel de vanity advertising daca judeci la rece scriptul, ca doar nu vad pe vreunul sa-si faca si el cont dupa ce vede reclama asta. Dar ce m-a frapat a fost altceva… Ma astept de la o banca sau o alta institutie financiara care face camatarie legala sa dea „disable” comentariilor la videoclipul urcat pe Youtube. Dar de la niste guru si niste tatici ai Social Media nu ma asteptam.
De regula casuta de email e plina de mseaje care mai de care mai tentante, cu tot felul de sarlatanii, spam, scheme de imbogatire, propuneri avantajoase de colaborare si alte bazaconii. Cea de azi insa intrece orice limita a puterii mele de intelegere. Voi ce intelegeti din mesajul asta? Mi-e greu sa cred ca cineva trimite asa, la blana, o cerere de a fi listatipe un magazin online despre care nu stie nimic… Citeste mai mult »
Mare ti-e gradina Gugalului si multi au cautat stalcit prin ea. Si-mi aduc aminte de un banc, unul din bancurile mele preferate. Nu are aceeasi savoare in scris, dar pana ma apuc de videoblogging… Citeste mai mult »
Ultimii treizeci de ani au însemnat un regres de neînchipuit pentru limba română vorbită. Și când spun de neînchipuit zic de neînchipuit în rău. Am ajuns sa vorbim jumătate în engleză, jumătate în limbaj de cartier. Sau cel putin asta e perceptia mea, în condițiile în care am un palier extrem de variat de oameni cu care interactionez, grație muncii mele (fie în organizarea de teambuidlinguri, fie în marketing online) și mai ales pasiunilor din ultima vreme. Citeste mai mult »
« Pagina anterioară — « Previous entries « Pagina anterioară · Pagina următoare » Next entries » — Pagina următoare »
