Fauna de sub stâlpi

După cele două ședințe din Cazanele Dunării, respectiv Dobrogea la parcurile eoliene despre care am povestit pe larg aici pe blog, am primit o nouă misiune legată de faună și biodiversitate, de această dată legată de rețelele de electricitate din județele unde grupul Enel are operațiuni. Profitând de zilele calde de vară, am purces spre sudul țării, căutând cu aceeași ardoare fauna din zonele unde E-Distribuție a efectuat în ultima perioadă lucrări de modernizare. Finișul acestui periplu de câteva zile a fost în Delta Dunării, unde aceste rețele prezintă un regim special, datorită accesului dificil (în multe din locurile unde sălbăticia Deltei se întâlnește cu nevoia oamenilor locului de a avea electricitate).


[Stâlpii modernizați sunt prevăzuți cu teci izolante, pentru ca păsările (ici un stol de grauri – Sturnus vulgaris) să se poată așeza în siguranță pe fire]

Primul popas este în județul Călărași. Aici, mai multe localități beneficiază de infrastructură nouă, iar aceste echipamente vin cu o caracteristică importantă, în contextul unei politici asumate de responsabilitate față de mediu.

Fauna de aici este tipică zonelor de stepă. O mare parte din păsări folosesc infrastructura de electricitate pentru diverse scopuri: odihnă, puncte de observație pentru hrănire (vânătoare), loc de ferchezuit penajul (păsările fac asta o bună parte din zi, toaletându-se cu ajutorul ciocului, preferabil pe un suport înalt, unde să fie în siguranță de prădători).

Berzele, bunăoară, folosesc stâlpii de iluminat public pentru a se ferchezui, această lampă fiind imediat în apropierea cuibului.

În următorul sat am suprins și o barză cu 3 pui (se observă ciocurile negre). În anii buni, cu hrană abundentă și vreme corespunzătoare, unele berze pot scoate și 5-6 pui la o singură pontă, așa că 3 pui nu e ceva neobișnuit, deși majoritatea berzelor scot 1 sau 2 pui. Cert este că berzele sunt abundente în Valea Dunării și se bucură de suporții noi instalați pentru a preveni electrocutările.

Pentru berzele albe, România e atât o zonă de cuibărit, cât și un punct pe traseul lor de migrație din Germania, Polonia, Ucraina, Țările Baltice etc., către Africa, sau pe drumul de întoarcere, primăvara. Anual, sunt însă destule cazuri de accidente în rețelele electrice (păsările se pot electrocuta), lucru pe care companii ca E-Distribuție încearcă să îl evite. În cazul particular al E-Distribuție, specialiștii se bazează, pe de o parte, pe aplicația ”Uite, barza!”, pentru localizarea exactă a cuiburilor, astfel încât să știe unde să meargă și să înalțe cuiburile cu ajutorul unor suporturi speciale. Pe de altă parte, răspund solicitărilor venite din partea oricui semnalează probleme la cuiburile ridicate pe stâlpii de electricitate. Una dintre soluțiile pe care le implementează este să monteze teci electroizolante la nivelul stâlpilor, care izolează porțiunea cu cel mai mare risc de incidente.

Partea mai interesantă a cuiburilor de barză este legată de prezența unei alte specii interesante, vrabia negricioasă. Dacă vrăbiile de casă sunt binecunoscute publicului larg, vrabia negricioasă (Passer hispaniolensis) este ceva mai greu de văzut. Aici, în sudul țării, multe vrăbii folosesc partea de sub cuibul de barză pentru a construi propriile cuiburi. Cuib în cuib, cum ar veni.

Vrăbiile negricioase sunt ușor de deosebit de vrăbiile celelalte prin pieptul închis la culoare. Asta este valabil la masculi, femelele și puii fiind foarte greu de diferențiat de femelele și puii de vrabie de casă. Pentru comparație, adaug și o fotografie cu o vrabie de casă, fotografiată tot în zonă.

Întorcându-ne la rețelele noastre, putem vedea și alte păsări care profită de aceste amplasamente la înălțime. Păsările de pradă folosesc adesea aceste suporturi pentru a vâna. Acest vânturel roșu, de pildă, folosește noile suporturi ale rețelei de electricitate pentru a avea un loc bun de unde să lanseze atacuri asupra rozătoarelor sau șopârlelor din zonă.

Sub stâlpi, viața sălbatică este prosperă. Un gușter iese la soare, profitând de vegeația înaltă, care ăi conferă un oarecare avantaj în fața vânturelului roșu. Spun oarecare pentru că adesea vânturelul se așează pe stâlp, victorios, cu gușterul în gheare.

Și vînturelul de seară folosește firele de curent pentru a vâna. Diferența este că acesta vânează insecte (cel mai spectaculos este să îi vedeți vânând cu ghearele libelule, pe care le mănâncă apoi, în zbor, fără a mai ateriza).

Ne mutăm apoi în județul Ialomița. Și aici sunt rețele modernizate. Și, la fel ca în județul vecin, viața sălbatică nu contenește să ne încânte, pe noi, cei ce suntem atenți la fiecare mișcare.

O dumbrăveancă folosește firele de curent pentru a se odihni. Și ea, ca vântureii descriși mai devreme, poate folosi poziția înaltă pentru a vâna insecte și alte animale mici, mai ușor de văzut de sus. Acesta este un exemplar tânăr, născut anul ăsta.

Seara se lasă încet peste stepa înfierbântată peste zi de soarele văratec. Este momentul să plec mai departe spre Deltă, nu înainte de a mai trage câteva cadre în lumina caldă a apusului.

De aici plecăm spre Deltă, înnoptând undeva în zonă, așteptând specialiștii de la E-Distribuție să ne ia cu șalupa.

Va urma

Acest articol este o invitație la lectură pe teme naturalistice, redactat cu sprijinul E-Distribuție, cărora le mulțumesc anticipat pentru sprijinul logistic și accesul în zonele mai greu accesibile din Delta Dunării, respectiv informațiile tehnice puse la dispoziție pentru documentarea acestei serii de articole.

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu