Interviuri în sălbăticie: de vorbă cu Vlad Cioflec, ranger la Parcul Natural Văcărești

Dacă ați numărat bine, azi se face o lună de la debutul acestui foileton și, așa cum sper să vă obișnuiți, la finele fiecărei luni veți găsi aici, pe blog, un nou interviul din seria “Interviuri în sălbăticie“. Astăzi, stăm de vorbă cu Vlad Cioflec, biolog și ranger la Parcul Natural Văcărești.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
Vlad este, recunosc, unul din oamenii care m-au motivat enorm în ultimii ani să ies și mai mult pe coclauri, atât în căutarea faunei din România dar și pe alte meleaguri din Europa. Vlad este un biolog sclipitor, extrem de pregătit și bine documentat, debordând de energie, pasiune și, nu în ultimul rând, un umor molipsitor, alături de care am avut de multe ori onoarea să ies pe teren în ultimii ani. Tot el a reușit să îmi extindă pasiunea pentru păsări, mamifere și insecte spre “oile negre” ale naturalisticii, despre care credeam că nu au cum să mă fascineze așa cum mă fascinează astăzi – reptilele și amfibienii; așa că o mare parte din meritul pentru fotografiile mele cu aceste două clase de animale se datorează lui. Nu o mai lungesc mult, interviul!

1. Ce înseamnă viața sălbatică pentru un biolog?

Vlad Cioflec:
Pentru un biolog de teren, viața sălbatică este o comunitate mare de prieteni necuvântători care așteaptă să fie descoperiți și protejati.

2. Cum te-ai apropiat de lumea animalelor sălbatice? Meteahnă din școală sau… autodidact?

Vlad Cioflec:
Cred ca am avut noroc de o copilarie foarte bogata in excursii în natură, împreună cu părinții sau colegii de clasă. La care s-au adaugat Teleenciclopedia, jocul “Animale din Continente” dar si “Țestoasele Ninja” sau “Captain Planet”.

[Vlad într-una din ipostazele sale obișnuite de la birou: alături de copii, arătându-le cum să găsească reptile și amfibieni, în Parcul Natural Văcărești]

3. Care a fost prima amintire cu un animal sălbatic de la noi care te-a fascinat? Și povestea lui, desigur…

Vlad Cioflec:
Cred că două întâlniri din primii ani de viață m-au marcat foarte puternic. Ambele au fost pe când eram la grădiniță, în anii ’80. Prima a fost la cetatea Histria, unde, cu părinții fiind, am dat de un șarpe de apă. A doua este o ieșire cu bunicul meu în Grădina Botanică, unde am văzut primele țestoase. Deși au trecut peste treizeci de ani de atunci, în momentul în care închid ochii, văd ambele întâmplări de parcă au fost ieri. De aceea, sunt un mare avocat al implicării copiilor în activitățile de observare a naturii de la vârste cât mai fragede.

4. Care e familia preferată de animale? Că e clar că nu poate fi o singură specie, nici măcar un gen…

Vlad Cioflec:
Probabil că mulți mă asociaza cu serpii, poate chiar cu viperele. Dar adevărul este… că inima mea aparține de fapt țestoaselor. Sunt mult mai dinamice decât par la prima vedere.

[Țestoasa marină (Caretta caretta), o specie pentru care Vlad a mers cu sufletul la gură spre litoralul Mării Negre pentru a o vedea în premieră]

5. Birdwatcher și fieldherper în timpul liber. Este obligatorie profesia de biolog pentru a fi pasionat de faună la modul serios?

Vlad Cioflec:
Chiar deloc. Cei mai mari birdwatcheri sau fotografi de wildlife pe care îi cunosc vin din domenii care nu au absolut nicio treabă cu fauna, respectiv inginerie, economie sau geologie. Important este să iubești și să respecți animalele. Peste această fundație se poate construi apoi, adăugând noi și noi cunoștințe. Fără ea, însă, este aproape imposibil.

6. Este România un paradis pentru păsări și implicit pentru birdwatching?

Vlad Cioflec:
Avem o avifauna destul de bogată (peste 420 de specii observate) și multe zone valoroase pentru observații de păsări. Aceste zone, dacă ar avea parte de un management adecvat din partea statului, ar putea fi niște hot-spot-uri foarte atractive, atât pentru păsările care s-ar bucura de protecția și liniștea oferită acum doar pe hârtie, cât și pentru birdwatcherii care s-ar simți ceva mai în siguranță. Dar mai este mult de lucru la problema braconajului, ca să nu mai vorbim de tăierile ilegale și cainii sălbăticiți.

[Folosind echipamentul adecvat, Vlad este capabil să scoată specii de păsări rare “din pământ, din piatră seacă”, indiferent de vreme, zonă a țării sau anotimp]

7. Toată lumea se gândește la Delta Dunării când vine vorba de păsări. Unde putem vedea la fel de multe păsări, altundeva în Romania?

Vlad Cioflec:
Este adevărat ca Delta are foarte multe păsări. Nu trebuie să gândim însă doar la cantitate, ci sa ne concentrăm și pe calitate. Majoritatea zonelor umede au o diversitate foarte mare. Carpatii, iarăsi, au specialitățile lor. Coasta litorală a Mării Negre, la fel. Orice zonă naturală sau semi-naturală, dacă este vizitată suficient de des, va aduce mari satisfacții și rarități ornitologice. Eu prefer, de exemplu, litoralul romanesc în mijlocul iernii pentru specii care iernează sau hoinăresc pe coastă, bălțile și pădurile insulare din sudul țării pentru specii de amfibieni și reptile interesante și Parcul Natural Văcărești, evident, unde surprizele se țin lanț. Niciodată nu mă întorc cu “mâna goală” de pe teren.

[Vlad în plin viscol, căutând inărițe (Acanthis flammea) în Parcul Natural Văcărești, o specie găsită cu prețul unei băi zdravene la picioare]

8. Urban birding – un hobby la modă în alte țări. Cum vezi această pasiune în Romania?

Vlad Cioflec:
Cred ca birdingul în zone urbane este viitorul birdwatching-ului. Speciile comune au tendința să devină și mai antropofile, pe măsură ce zonele urbane se vor dezvolta într-un ritm accelerat, atât ca număr de locuitori cât și ca suprafață. Cu o planificare atentă, mici insule de biodiversitate vor putea fi păstrate sau chiar create în orașele viitorului. Aceste arii protejate urbane, conectate la infrastructura verde-albastră a orașelor, vor fi niște zone naturale extraordinare, atât pentru păsări, cât și pentru cei care vor să le studieze, să le observe sau să le fotografieze, cu costuri minime și cu o amprentă ecologică redusă.

9. Ai schimbat acum câțiva ani baricada, acum lucrezi cu normă întreagă în slujba faunei: ornitolog, herpetolog, ranger urban, consultant științific pe teme de faună și biodiversitate. Ce presupune activitatea de ranger urban?

Vlad Cioflec:
Nu aș zice că am schimbat baricada, dar într-adevar am decis să mă dedic full-time sectorului ONG. Activitatea de ranger este mult mai complexă decât poate părea la prima vedere. Nu este deloc similară cu cea de paznic de ocol silvic, să zicem. Este, cumva, arta de a îmbina “capra” dezvoltării durabile cu “varza” conservarii capitalului natural, într-o societate care vrea dezvoltare, dar nu durabilă, într-un oraș în care populatia își dorește un mediu sănătos și capital natural, dar politicienii vremelnici responsabili de acest lucru… nu prea. Implică însă multe ore de monitorizare a biodiversității și multe activități educative cu copiii, ceea ce o face printre cele mai frumoase meserii din lume.

[Vlad înconjurat de copii, în Parcul Natural Văcărești, în cadrul uneia din nenumăratele ture dedicate celor mici]

10. Ai trecut de la o pasiune mistuitoare la o profesie solicitantă, aceea de ranger și consultant științific totodată: cum îl schimbă pe Vlad această nouă postură, cum vezi acum pasiunea ta pentru faună?

Vlad Cioflec:
Cred că, atunci când treci de o anumită vârstă, sau poate de un prag în carieră, ajungi să îți dorești să lași ceva în urma ta. Iar când ai identificat și ce anume, nevoile tale obișnuite trec ușor-ușor pe un plan secund, în timp ce obiectivul asumat preia rolul principal. Cam așa este și relația mea cu Parcul Natural Vacaresti, referindu-mă la posibilitatea pe care mi-o oferă de a promova, în randul celor mici mai ales, pasiunea pentru reptile, păsări sau amfibieni. Următorii mari conservationiști ai României se vor ridica din rândurile micilor naturaliști care învață acum în Văcărești că oamenii și viața sălbatică pot coexista în armonie, cu beneficii pentru ambele părți.

[Brotăcelul răsăritean (Hyla orientalis) este doar una din speciile “vânate” de Vlad, care a fost pentru prima oară semnalată în Parcul Natural Văcărești în mai 2017]

11. Care ar fi principalele pericole în conservarea biodiversității din Romania?

Vlad Cioflec:
Aș zice corupția autorităților coroborată cu nepăsarea cetățenilor, a marelui public. Dar, investind în educația de mediu, aceste două neajunsuri vor putea fi corectate într-un viitor nu foarte îndepartat.

12. Ce părere ai despre braconajul “institutionalizat” – abuzul din industria de vânătoare? Dar despre cel al agricultorilor asupra habitatelor? Dar despre deranjul aferent dezvoltării rețelelor de drumuri? Dar despre exploatările forestiere abuzive? Poate exista dialog între activismul de mediu și activitățile perturbatoare de mediu?

Vlad Cioflec:
Eu cred mult în dialog, dar un dialog civilizat între activistii de mediu și ceilalți actori, de la reprezentanții agricultorilor, vânătorilor și managerii companiilor din ramurile economice cu impact major, care trebuie sa existe. Poate mai greoi si stangaci la început, dar în timp se pot găsi solutii pentru a conlucra. Nu mă refer nici la greenwashing, nici la așteptări fantasmagorice de genul reducerii la zero a poluării începând de mâine. Dar este nevoie și de un arbitru, sub forma unui stat puternic, cu funcționari cinstiti, educați și demni.

13. Care e următoarea specie pe listă în 2020? Cate specii văzute ai în acest moment și de ce este important să le ținem socoteala?

Vlad Cioflec:
Sper să ne viziteze litoralul, cât de curând, si țestoasa de supă (Chelonia mydas), că de plimbat se plimbă prin Marea Neagră, fiind deja semnalată pe la vecini. Legat de listele pentru România, am bifat aproape trei sute de specii de păsări, toate reptilele (34 de specii) și toți amfibienii (19 specii). Eu le țin socoteala și îmi amintesc perfect fiecare întâlnire cu o specie în premieră, pentru simplul motiv că toate interacțiunile pentru prima oară cu o specie anume reprezintă cu mult mai mult decat simpla bifare într-o listă. Ele reprezintă momente unice din viața ta, trăite la maxim alături de prietenii cei mai dragi sau de membrii familiei. Trebuie să ne bucurăm de aceste lucuri neprețuite și să ne dorim să fim sănătoși, ca numărul lor să crească în continuare, pentru că viața este scurtă, timpul se poate opri oricând pentru noi sau pentru cei dragi care ne împartășesc pasiunea. Aceste amintiri, cu număr și denumire științifică, vor fi cele care ne vor aduce un zâmbet pe buze atunci când va sosi inevitabila vreme a analizei si retrospecției.

[Vlad, suit pe portbagajul de plafon al mașinii subsemnatului, în căutarea țestoaselor marine, dar și a speciilor de păsări pelagice în Marea Neagră, în septembrie 2014]

14. Educația in Romania în ceea ce privește natura și protecția ei este deficitară. Ce putem face în această privință?

Vlad Cioflec:
Cred că este foarte important ca fiecare din noi să se informeze despre diferitele probleme legate de mediu, până când autoritățile și mass-media vor înțelege cu adevărat importanța acestui segment. Și putem sprijini organizațiile care încearcă să facă ceva în acest domeniu.

15. Ai crescut în ultimii zece ani, să zicem, o nouă generație de naturaliști amatori, care au învățat de la tine să iubească și să observe fauna. Ce așteptări ai de la ei în următorii 10 ani?

Vlad Cioflec:
Îmi doresc ca cei pe care am avut privilegiul să îi indrum întru cunoașterea naturii să facă, la rândul lor, același lucru pentru alții și tot asa. Astfel, vom crea acea masă critică de iubitori și cunoscători ai biodiversității care să facă schimbări sistemice în domeniul protecției mediului.

[Copiii care iau contact cu fauna de la vârste fragede vor fi viitorii iubitori și protectori ai naturii, așa că Vlad îi încurajează de mici să se apropie de microfaună]

16. Citizen science – o pârghie puțin utilizată de mișcarea științifică locală. Crezi că specialiștii și marele public pot lucra împreună?

Vlad Cioflec:
La fel ca birdwatching-ul urban sau fieldherpingul de aventură, “citizen science” e viitorul. Cu cât biologii de teren vor fi mai abordabili, cu cât vor depune eforturi de a restrânge prăpastia dintre specialist și amator, cu atât va fi mai bine, pentru ei, pentru cetățenii implicați și în final pentru conservare, care ar trebui să fie scopul oricărei colaborări pe acest palier. Iar plăcerea de a ieși pe teren și de a aduce un aport științei va fi plină de satisfacții.

[Vlad, biolog, alături de subsemnatul, fotograf amator și o frumoasă viperă cu corn dobrogeană (Vipera ammodytes montandoni)]

17. Poate fi observarea păsărilor o activitate de familie? Exemplifică din propria experiență, te rog!

Vlad Cioflec:
Observarea păsărilor este, poate, hobby-ul ideal, pentru că ea poate fi practicată de absolut oricine își doreste acest lucru (spre deosebire de cântatul la tobe, de pildă). Vrei să ieși în natură pentru a-ți încarca bateriile în liniște, pentru a scăpa de lume? Birdwatching-ul e pentru tine! Îți place să îți petreci timpul împreună cu cei care gandesc și simt la fel ca tine? O ieșire la păsări împreună cu prietenii, partenerul sau copiii este cea mai la îndemană aventură. În cazul meu fericit, și eu, și sotia mea, Corina, avem câte un tatuaj cu un binoclu pe mână, ca simbol al activității care ne unește. Fetița noastră, Maria, probabil că va avea și ea unul, dar… mai vorbim dupa majorat :).

[Vlad ține de mulți ani, din pasiune pentru țestoase, și evidența speciilor de țestoase invazive de la noi. Țestoasa cu tâmple roșii este cel mai frecvent eliberat chelonian alohton]

18. Pe final, ce poți recomanda cititorilor acestui interviu, care au, momentan, în formă latentă pasiunea pentru animale sălbatice și vor să se apuce serios de acest hobby?

Vlad Cioflec:
Să nu mai piardă niciun moment, daca simt că incursiunile în natura îi vor face fericti. Sa nu plece urechea la cei ce le vor spune ca e pierdere de vreme. Timpul folosit pentru a face ceea ce ne place nu este timp pierdut, este timp investit. Sfatul meu este să iși ia un binoclu, un aparat foto și câteva cărți de natură, apoi să se concentreze pe cea mai apropiata zonă interesantă. Unele dintre cele mai mari descoperiri/semnalări de specii grozave s-au făcut la foarte mică distanță de casă, de exemplu boa de nisip (Eryx jaculus) sau gecko cu degete subțiri (Mediodactylus danilewskii).

[Prima fotografie “in situ” realizată de Vlad unui gecko cu degete subțiri (Mediodactylus danilewskii), în București, populație găsită în august 2019]

[Puteți găsi aici celelalte interviuri din foiletonul “Interviuri în sălbăticie” – acest demers este destinat tuturor iubitorilor de natură și în special pasionaților de faună].

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu