Există o vorbă (mare) – neam de neamul vânătorilor nu reușeste să distrugă păsările mai bine decât o face agricultura intensivă. Nu că cifrele mortalității păsărilor nu s-ar aduna: vânătoarea (cu braconaj cu tot), agricultura, infrastructura și transporturile, industria energetică, construcțiile, peste care vine poluarea și, evident, pe final, gunoiul cu ale lui gropi de gunoi – focare de infecție și de mortalitate pentru animalele sălbatice. Toate bat cate un cui la coșciugul păsărilor, aflate în declin pe alocuri (prin părțile esențiale).

Banalul gunoi, pe care toti îl facem, vrem nu vrem, grație societății moderne, de consum, devine un alt dușman al naturii, care și așa își lua destule ghionturi de la Homo buldozeris.

Pe acest fond destul de neplăcut, mai aflu câte o gogoașă: mai nou, șacalii ar fi principalul vinovat pentru declinul unor pasari. Asta mi-a soptit, culmea, un mare iubitor de păsări, nemulțumit că rata cu care a proliferat șacalul auriu în sudestul Europei este, citez, factor de posibilă extincție pentru unele păsări care cuibăresc pe sol. Mai mult, prolificitatea speciei este pusa pe seama accesului facil la gunoiul menajer din zonele sărace ale DObrogei, iar solutia, ati ghicit, este vanatoarea acestui „nou” „dăunător”.

Hammm. Unde si cand am mai vazut noi filmul asta? Vă reamintesc de politica Partidului Comunist Roman din anii 50-60 de a extermina lupul din zona de campie (pe atunci erau daunatori cu blana si daunatori cu pene – ca stricau atat productia zootehnica, dar mai ales ca periclitau recordurile cinegetice visate umed de primul Mare Vanator al Tarii). Starvurile cu stricnina au dus in declin codalbul, gaia rosie, vanturelul mic, acvila de munte etc, unele din ele fiind extincte local sau in pragul extinctiei pana in anii 90, unele din aceste specii nerevenindu-si nici acum.

Deci, cumva, șacalul trebuie să plătească pentru nesimțirea românului din zona rurală – de ce să ne gandim la o solutie care sa elimine gunoiul menajer, si anume un management strict al deseurilor, in special in ariile protejate si zonele tampon? Cand putem sa dam vina pe lupul cel rau, pardon, sacalul cel rau, care dupa ce ca se inmulteste de la mancat gunoaie, ne mai mananca si pasarile?

Bineinteles că Ministerul Mediului ascultă toate opiniile, mai cu seamă pe cele ale agricultorilor, ale silvicilor si ale vânătorilor. Si e lesne de intuit de ce: ong-urile, publicul larg, „verzii”, fotografii de wildlife, biologii, ecologii și alti visători utopici ca mine și ca alții nu aduc venituri la buget din exploatarea resurselor (mă rog, cu excepții notabile, sunt destule lichele care sifoneaza bani publici si privati în numele protecției mediului).

Pe logica asta, ar trebui sa impuscam tot ce e la gunoi. E vă propun sa impuscam berzele din imagine, ca si ele vin la gunoi. După care putem asfalta restul ariilor protejate, putem incendia stuful, putem ara tot ce e teren lasat parloaga, inclusiv pajitile seculare, putem sadi salcam si pin ca asa stim noi, sa facem livezi de copaci, nu paduri, apoi putem trece la urmatorul vinovat: ursul. Apoi cormoranul. Apoi prigoria, apoi liliecii, apoi croitorii care dărâmă autostrăzile abia construite si tot asa.

Sigur, în aceasta dezbatere oricine se pricepe, ca doar e roman, mai mult, are o opinie transanta si definitiva. Mai grav e cand aceste idei fara acoperire, venite la nervi, ajung la urechea autoritatilor si se transforma in actiuni oficiale, care produc dezechilibre si mai mari decât cele pe care tot noi le-am facut.

[fotografia e pe post de viitoare țintă – vor veni cu ideea să omoare și berzele, că astea se înmulțesc de la gunoi și o să ne dărâme stâlpii de curent]