De Mircea Dinescu și de Portul Cultural Cetate ma leagă niște amintiri ce țin atât de viata personală, cât și de business. După o serie de teambuildinguri organizate aici de-a lungul timpului, a venit momentul sa văd Portul Cultural de pe malul Dunării cu ochii celui interesat de film și de gastronomie în egală măsură.
Nu am mai publicat de ceva vreme fotografii de natură cu reușitele mele fotografice de pe coclauri, mai ales ca m-am concentrat pe reptile și acestea nu prea sunt pe placul publicului larg. Dar cum eu sunt departe de a avea un public obișnuit pe blog, îndrăznesc să cred că vă veti lăsa temerile acasă si veți aprecia o mica parte din munca mea de pe teren, adesea redusă la câteva vorbe și fotografii aruncate pe Facebook.
Puțin folosit în afara mediului cazon, acest cuvânt desemnează o trupă special pregătită pentru a fi parașutată sau debarcată pe teritoriul inamic. Dar ce are de-a face asta cu naturalismul? De multe ori, pentru a vedea în sălbăticie specii mai „grele” este nevoie de eforturi deosebite. Azi iau calea Clujului, de unde voi zbura intr-o țară îndepărtată din Europa, unde voi merge prin munți alături de un prieten la fel de zgubilitic si cu aceleasi apucaturi de fotografiat, în conditii greu de imaginat pentru cei ce considera vacanță mersul la mare și leșinatul pe plajă. Citeste mai mult »
Weekendul trecut am primit o invitatie care m-a bucurat nespus. Festivalul de film si istorii de la Rasnov, aflat la a noua editie, imi oferea posibilitatea sa revad cetatea Rasnov plus o sumedenie de filme bune, in cadrul unui festival „uman”, adica fara prea multe fite, fara covor rosu, fara isterie, fara breaking news (asta sustineau chiar organizatorii).
Povesteam luni pe blog că am primit o provocare: de a sta o noapte singur, într-o pădure care nu mi-era cunoscută dinainte. Acum, după ce s-au linistit apele și a răsuflat și mama ușurată, vin cu povestea în detaliu, că mulți au rămas curioși de cum s-a întamplat și ce și cum etc. Citeste mai mult »
Presupun ca stiti ca imi place viata dubla (de luni pana joi cu digital, cursuri si altele asemenea, de joi pana duminica, uneori cu intarzieri pana luni si chiar marti pe coclauri). Multa lume m-a intrebat daca sunt pregătit sa suprevietuiesc in salbaticie, iata ca am acum si ocazia sa vad daca ma descurc. Pe scurt, cei de la History România vor sa ma trimita 24 de ore intr-o padure sa vada daca supravietuiesc singur, pe modelul serialului lor „Singuri”, difuzat pe History România. Citeste mai mult »
Dacă veți căuta pe Internet „knife aficionados”, veți găsi o sumedenie de comunități de oameni de pe toate meridianele globului care au o pasiune aparte, pasiunea pentru cuțite (și în general pasiunea pentru arme). Cu armele de foc nu am un fetiș, desi am mână bună și destul de precisă pentru un practicant ocazional de tir. Despre cuțite însă nu pot spune acelasi lucru. De mic am fost fascinat de orice avea tăiș prin casă și, ce să vezi, această mică „boala” s-a adâncit cu trecerea timpului.
[O mică parte din cutitele pe care le folosesc în mod curent] Citeste mai mult »
La început de an am pus o întrebare pe Facebook, știind că am oameni în listă cu care am trăsături comune, printre care și distrugerea sistematică a numeroase telefoane mobile de-a lungul timpului, grație activităților pe coclauri pe care le avem (noi, cei mai certați cu mall-ul și cu serialele in weekenduri). Am primit multe sugestii pentru un telefon potrivit stilului de viață, doar că unul din producători s-a oferit să îmi trimită înspre testare varful lor de gamă. Și bine a făcut! Trei weekenduri de testare si trei saptamani mai târziu, sunt gata să vă povestesc cum e un telefon rezistent, căruia nu ai ce să-i ceri să-l poți „încuia” pentru că, pur și simplu, se descurcă.
Daca nu ești băutor de whisky, iți recomand un joc în care poți ghici personaje Disney. Dacă ai trecut testul și citești în continuare, înseamna că te interesează această licoare intitulată de creatorii sai din vechime „apa vieții”. Și probabil știi și ce să bei, și cum, și cu cine. Întrebarea mea din titlu ascunde însă niște trebușoare ce necesită o anumită aplecare întru reflecție pentru a fi înțelese corect. Citeste mai mult »
Sunt in dreapta, copilot cu numele, am baut o berica artizanala (din grane, fara kituri) de la „maestrul” berar Bogdan Glavan si ma indrept alaturi de Mihai Bobocea spre Valea Jiului de Vest, locul unde m-m imbolnavit de incurabila maladie a speologiei, prima pasiune „out-of-home” care mi-a redat bucuria de a trai sub cerul liber, departe de asfalt si betoane. Citeste mai mult »
« Pagina anterioară — « Previous entries « Pagina anterioară · Pagina următoare » Next entries » — Pagina următoare »
