De când scriu pe blog, aleg mereu să colaborez doar cu anumite firme, selectând cu grijă brandurile cu care vreau să mă asociez. Pe Facebook mai pun tot felul, dar pe blog scriu puțin și prefer să scriu chestii mai de substanță, care rămân aici.
Din 2007 nu mai lucrez la stăpân. Asta înseamnă vreo 12 ani de libertate, timp în care m-am reobișnuit cu relaxatul. Pentru mulți oameni din birou, sunt un model de relaxare, și zău dacă-mi pare rău de această poziționare. Cu păsări, peșteri și povești de pe coclauri😊
Din 2016 vreau sa fac povestea asta, dar știți că mă urnesc mai greu. Trei ani de chitit și socotit, nu știu… o fi mult, o fi puțin? Cert este că acum 20 de ani, tânăr fiind, nu aș fi stat prea mult pe gânduri… O fi un semn de înțelepciune? De bătrânețe? Sau pur și simplu lene? Acum, că tot e ultima zi de vară a lui 2019, ia vedeți voi mai jos despre ce e vorba…
Anul trecut, în iunie, am fost contactat de Razvan, un om, care deși locuiește în centrul Bucureștiului (zona Moșilor), a avut putin mai multă atenție la agitația pisicilor din apartament și avea astfel să contribuie la o descoperire suprinzătoare pentru fauna României. În tocul ușii sale avea o frumusețe de gecko. Alertat de prezența unei reptile ciudate în casă, m-a contactat și uite așa am aflat că unele specii de gecko pot supraviețui în București.
Mediodactylus danilewskii, o specie călătoare de geckoCiteste mai mult »
Mulți din cei care mă înjură azi în barbă nu știu că acum 12 ani eram fix ca ei. Un pion într-un birou, scriind rapoarte, redactând propuneri și făcând follow-up la întâlniri cu clienți. Vă sună cunoscut?
Acum vreo săptămână am întrebat prietenii din comunitatea mea de pe Facebook pentru ce ar fi dispusi sa doneze. Am fost încântat să văd gradul mare de implicare al oamenilor, așa că ieri am mai făcut un test. I-am întrebat altceva: cum s-ar simți dacă nu aș mai posta nicio fotografie cu animale sălbatice (despre care știți, probabil că sunt parte din viața mea din vremuri imemoriale, iar de mai bine de zece ani adunate cu grijă pe trei hdd-uri încăpătoare).
Deși am plecat pregătiți până în dinți pentru ieșirea pe mare promisă de Cornel Cotorogea, gazda noastră din partea Rompetrol, vremea ne-a zădărnicit planurile. Programarea acestor trei expediții în zonele cu faună din proprietatea sau vecinătatea rafinăriei au ținut cont de etapele migrației, astfel că cele 3 intervale de aproximativ 3 săptămâni între ture ar fi trebuit să ajute nu doar la observarea unor specii diferite, ci și la ameliorarea vremii – din ce în ce mai bine din final de martie spre început de mai.
Îmi știți preocuparea permanentă pentru cunoaștere. Unul din piticii mei este să ajung în locuri ciudate la prima vedere. De ce ai vrea să mergi în largul mării, chiar cu prețul de a face o baie bună într-o zi ploioasă de mai? Răspunsul vine pe loc, dacă mi-ați văzut măcar o parte din fotografiile cu animale sălbatice: ele sunt mai greu de găsit acasă!
Animalele pelagice sunt, confirm definițiilor din dicționare, acele specii care s-au adaptat vieții în largul coastelor diverselor mări și oceane. Cum România are o singură coastă litorală, este datoria noastră de onoare de a scotoci pe acolo după diverse animale marine (sau nu). Citeste mai mult »
Azi este o zi specială – Ziua Pământului – Earth Day. Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care il arăta față de mediul înconjurător. Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetățeni americani, în marea lor majoritate tineri și foarte tineri.
Cobor din mașină la benzinărie la Rompetrol, luăm brioșe (cele mai bune brioșe, umplute cu cremă albă și garnisite cu merișoare) și cafea pentru cei mai lipiți la ochi dintre noi și ne întâlnim cu Cornel, gazda noastră.
De data asta suntem gașcă mai mare (Daniel Opait, Bodgan Ciungara, Florin Iagăr, Serhat Ismail, membri marcanți ai grupului Fauna României – Conservare prin educație), plus Gabi Plăiașu, prezent și data trecută și care nu a vrut să ne lase singuri cu păsările de țărm care încep să sosească dinspre sud. Și nu numai cele de țărm, cum aveam să constatăm mai încolo.
