Doru Panaitescu

Ciufii de pădure (Asio otus) sunt niște bufnițe de talie medie (bufnița este o denumire generică pentru păsările de pradă nocturne din familiile Strigidae, respectiv Tytonidae) pe care le putem vedea mai ușor iarna. Motivul pentru care îi prezint chiar acum, la finalul lunii ianuarie, este că această perioadă coincide cu numarul maxim de exemplare ce pot fi observate în coloniile de iernare care sunt, de regulă, amplasate în zone liniștite din localități, dar și în zone cu puțin deranj din zone împădurite, în crânguri etc.

Citeste mai mult »

Poate vi se pare ciudat titlul ăsta, dar duminica trecută, un turist a fost mușcat de o viperă comună la peste 2000 de metri altitudine, în Piatra Craiului, pe un traseu de creastă. Presa noastră bravă și mai ales independentă a tratat cazul cu deosebită superficialitate, rostogolind afirmații și declarații interpretabile și înflorite, astfel că opinia publică a fost tentată să creadă, pe bună dreptate, că acest caz este fictiv. Cazul însă este cât se poate de real, așa că mi-am permis să fac o mică analiză la rece a incidentului.

[Vipera comună (Viper berus), cea mai răspândită viperă de la noi din țară, are o mare variabilitate coloristică. Acest exemplar este melanistic, așa că informați-vă asupra varietăților de culoare, nu la toate vedeți zigzag/romburi vizibile]

Citeste mai mult »

(text de Doru Panaitescu)
(fotografii: Doru Panaitescu, Gabriel Plăiașu)

Una din întrebările de bază ale turiștilor veniți în Deltă adresate localnicilor este „dar voi cum trăiți aici?” Din această întrebare derivă aproape toate celelalte întrebări tipice orășenilor obișnuiți cu un alt stil de viață, cu alte metode de a asigura nevoile unei comunități – mă refer la utilitățile ce asigură confortul unui cămin și al unui trai decent, civilizat (curent electric, apă, gaze, canalizare, Internet etc). Dacă mă întrebați pe mine, de pildă… apa, curentul electric și Internetul sunt cele mai importante. Dar dacă întrebați „lipoveanul” simplu*… apa e în Dunăre, Internetul vine pe telefon, curentul electric rămânând singura problemă spinoasă. Iar Delta Dunării este locul unde E-Distribuție Dobrogea are de acoperit, poate, cea mai provocatoare regiune a țării.
(* – notă: nu toți locuitorii deltei sunt lipoveni, este doar o metaforă)

Citeste mai mult »

Amintiri de Întâi Decembrie pe aproape 4 roți

Acum, că ați terminat de vizionat parada tancurilor mai vechi decât Sfinxul, ați șters de pe mustăți sosul de fasole și ați mârâit de pe băierile gâtlejului aroma de ciolan fugărit prin cazan de un polonic nedrept cu porțiile, să vă povestesc o isnoavă de acum mai bine de 10 ani, taman de un 1 Decembrie Național și autentic.

Eram la un concurs de offroad în Buzău, ultima etapă a campionatului din acel an, iar eu eram copilot pe un G-Klasse condus de regretatul meu coleg de liceu, prieten și companion pe la diverse ieșiri cu acaretele de teren, Alin.

[mașina de concurs din această poveste, fotografiată în Deltă, la una din primele mele ieșiri pe coclauri cu Alin] Citeste mai mult »

După cele două ședințe din Cazanele Dunării, respectiv Dobrogea la parcurile eoliene despre care am povestit pe larg aici pe blog, am primit o nouă misiune legată de faună și biodiversitate, de această dată legată de rețelele de electricitate din județele unde grupul Enel are operațiuni. Profitând de zilele calde de vară, am purces spre sudul țării, căutând cu aceeași ardoare fauna din zonele unde E-Distribuție a efectuat în ultima perioadă lucrări de modernizare. Finișul acestui periplu de câteva zile a fost în Delta Dunării, unde aceste rețele prezintă un regim special, datorită accesului dificil (în multe din locurile unde sălbăticia Deltei se întâlnește cu nevoia oamenilor locului de a avea electricitate).

[Stâlpii modernizați sunt prevăzuți cu teci izolante, pentru ca păsările (ici un stol de grauri – Sturnus vulgaris) să se poată așeza în siguranță pe fire]
Citeste mai mult »

(Adv)
V-am prezentat săptămâna trecută animalele prezente în America de Nord, care sunt și la noi în Europa și chiar România, animale ce sunt prezentate și în noua campanie Kinder Surprise. Aventura animalelor năzdrăvane continuă cu o nouă temă: există animale care “călătoresc”, mai ales folosind oamenii și mai ales mijloacele lor de transport pentru a ajunge departe de arealul lor nativ. Azi avem în lumina reflectoarelor… șopârle care fac astfel de incursiuni, ba mai mult, stabilesc noi populații reproducătoare, inclusiv pe alte continente.

Citeste mai mult »

După o primăvară în care am dovedit niște capitole importante din herpetofauna continentului, vara a venit cu o sumedenie de revizitări ale unor specii dragi. Pentru că temperatura din termometre s-a mai domolit, fac o mică trecere în revistă a unor specii (doar de reptile) găsite anul acesta, pe la noi și pe aiurea. Vi le voi arăta pe rând, cu o mică poveste la pachet.

Citeste mai mult »

(Adv)
Mereu mă întreabă prietenii – de ce nu mergi în State să vezi acolo păsări și alte animale meseriașe? O parte a răspunsului cred că o intuiesc mai ușor – e greu cu zburatul peste ocean, la mine. Dar a doua parte s-ar putea să îi uluiască: o parte din animalele prezente în America de Nord sunt și la noi. Așa că profit de noua campanie Kinder Surprise pentru a vă povesti puțin despre animalele sălbatice din America de Nord care pot fi văzute și în Europa.

Citeste mai mult »

În ultimele săptămâni am postat puține fotografii în comparație cu alte perioade ale anului, așa că mulți m-au întrebat ce e cu mine și pe unde mișun? Răspunsul, ușor de intuit pentru o bună parte din cei ce mă cunosc, este simplu – am avut nițică treabă prin Dobrogea. Încă de acum vreo două săptămâni anunțam aici pe blog că am treabă în Dobrogea, să monitorizez tot ce mișcă în parcurile eoliene ce aparțin Enel Green Power România, iar azi a venit rândul tuturor lighioanelor dobrogene ce au dat nas în nas cu mine pe cocaluri să iasă în lumina reflectoarelor virtuale, pe firmament.

[O cucuvea (Athene noctua) așteaptă înserarea pentru a porni în calea viețuitoarelor nopții. Este una din zecile de specii observate în doar câteva zile în Dobrogea, în parcurile eoliene pe care le-am vizitat]

Citeste mai mult »

Merg de mai bine de 10 ani la balta Tătaru. De fapt, chiar aniversez anul acesta 10 ani de când am fotografiat acolo prima mea pisică sălbatică. Dar în această postare vreau să vă povestesc mai mult decât atât – aniversez – cu lansarea unui album foto – cei 10 ani de când am făcut primele mele fotografii mai interesante.

[Un lăcar mare (Acrocephalus arundinaceus) cântă, la mijlocul lunii mai, de mama focului, fiind una din cele mai vocale specii estivale din zona incintei piscicole]
Citeste mai mult »