Doru Panaitescu

După cum știți, noiembrie (noroiembrie, cum o alint eu) este luna cu cea mai instabilă vreme din an, o lună cu soare puțin, multă ploaie, umezeală, ceață și, implicit, puține vacanțe, multă aglomerație etc.

[Corb (Corvus corax) etalându-și penajul. Corvidele vor fi una din opțiunile de zi cu zi ale fotografilor de wildlife în penultima lună a anului. Nu doar că sunt sedentare, dar vor fi și mai tolerante cu aparatul de fotografiat și silueta celui care fuge de aglomerație, căutând bucuria în imortalizarea unor momente din viața sălbăticiunilor] Citeste mai mult »

De câțiva ani merg cu bucurie la Vila Evergreen din Predeal. Este unul din prea puținele locuri cu posibilități de cazare aproape de natură și care are, concomitent, și o bună înțelegere a nevoii unei nișe turistice în creștere din ce în ce mai mare la noi – naturaliștii amatori.

Citeste mai mult »

Pentru că e deja toiul sezonului cald, semnalările de șerpi din localități s-au îndesit ca frecvență și stigmatul necunoscătorilor este necruțător: are model pe spate? sau… are V pe cap? sau… e negru? sau… are cap triunghiular? Obligatoriu e viperă! Măi să fie, oare chiar așa o fi?? Știu, acest material destul de lung (¬ 10 minute) are un titlu poate genera panică, mai ales într-un ziar de mare audiență (apropos, doar ce am văzut că, recent, ziarul de înalt prestigiu Adevărul mi-a copiat paragrafe întregi din primul meu articol despre vipere pentru a face un articol „propriu” pe aceeași temă; dar ce mai contează, m-au menționat măcar, probabil să se poată acoperi dpdv legal). Dar v-ați prins: articolul meu nu dorește panică, ci exact contrariul, așa că, dacă ați ajuns deja pe blogul meu, știți, probabil, că încerc de ani de zile să fac lumină în legătură cu aceste fantastice și atât de puțin înțelese animale care sunt viperele.

Începem cu începutul: În România avem trei specii de viperă: comună (stânga sus), de stepă (stânga jos) și cu corn (dreapta).

Citeste mai mult »

Există o vorbă (mare) – neam de neamul vânătorilor nu reușeste să distrugă păsările mai bine decât o face agricultura intensivă. Nu că cifrele mortalității păsărilor nu s-ar aduna: vânătoarea (cu braconaj cu tot), agricultura, infrastructura și transporturile, industria energetică, construcțiile, peste care vine poluarea și, evident, pe final, gunoiul cu ale lui gropi de gunoi – focare de infecție și de mortalitate pentru animalele sălbatice. Toate bat cate un cui la coșciugul păsărilor, aflate în declin pe alocuri (prin părțile esențiale). Citeste mai mult »

De niște ani, petrec iarna prin zona bazinului Mării Mediterane, dintr-o sumă de motive. Azi vă prezint câteva reușite ornitologice din lista mea personală de „ținte” – specii interesante, mai greu sau imposibil de văzut pe la noi. E si un moment bun să trag o linie importantă – dacă acum 6 ani, când împlineam o vârstă fără colțuri, plecam într-un tur personal (și de durată). Era un tur de răfuială cu vertebratele Europei și aveam, atunci, un portofoliu modest comparativ cu azi – 275 pasari, 70 herpetofauna si 40 mamifere (deci sub 400 în total). Acum sunt la aproape 750 (415+205+105), dintr-un total teoretic de aproximativ 1500 (950+225+350), ceea ce face ca dezideratul de 1001 specii europene* să fie mult mai plauzibil decât era în 2016. (* – Europa extinsă – adică Western Palearctic – pentru pasionați)

[Nu e prima oară când fotografiez dropii, dar de data asta am fost foarte fericit să le găsesc într-o zonă cu ferme, lângă asfalt, în apropiere de Madrid – februarie 2023]
Citeste mai mult »

Știți că noroiembrie este una din cele mai julite luni (când vine vorba de fotografia de natură/wildlife). Zilele sunt scurte (la 5 e deja beznă), temperaturile sunt considerabil mai mici decât cu doar o lună înainte și, chiar dacă nu ninge, mereu zicem – mai bine ningea.

[O șopârlă de ziduri malteză (Podarcis filfolensis), fotografiată fix cu un an în urmă, pândindu-mă dintre cele două borduri de pe marginea drumului. Orice orificiu, gaură cât de mică este repede revendicată de acești mici curioși dragoni endemici ce populează arhipelagul maltez] Citeste mai mult »

Povesteam săptămâna trecută pe Facebook că turismul românesc nu înseamnă doar mici, bere, servicii proaste și aglomerație. Pentru iubitorii de natură, e important nu doar să beneficieze de servicii bune, ci și de implicare a personalului de la unitatea de cazare în ceea ce privește activitățile recreative pentru care pleci de acasă să te speli pe creieraș. De aceea, mi-a propus să scot în evidență acele unități e cazare care gândesc dincolo de serviciile de cazare și masă, implicându-se în programul de vacanță al celui cazat.

Citeste mai mult »

După cum ați remarcat, îmi plac mult șopârlele. Mai mult decât șerpii, broaștele și salamandrele la un loc. #truestory. Azi vreau să vă povestesc despre denumirile șopârlelor europene. Ca la orice altă grupă mare de animale puțin cunoscute îndeaproape publicului larg, numele șopârlelor este confuzant în multe limbi, în special în țările unde numărul mare de specii și asemănarea mare dintre unele din ele face domeniul extrem de confuzant pentru neinițiați. Și la noi auzim sintagme precum „șopârla cenușie” folosită si pentru Podarcis muralis, si pentru Lacerta agilis, si pentru puii de Lacerta viridis, în funcție de zona țării. Acelasi lucru se întamplă și în alte țări, ceea ce sprijină teoria mea ca romanii sunt departe de a fi mai cu moț decât alte nații.

[Șopârlele de ziduri (Podarcis muralis) sunt printre cele mai populare șopârle europene, mai cu seamă că seamănă cu multe alte specii locale europene sau insulare, după caz] Citeste mai mult »

Pentru că a trecut ceva vreme de când nu am mai scris un articol de substanță, repar greșeala suplimentând lista de animale de la noi prezentate pe căprării (șerpi, șopârle), așa că în cele ce urmează vă voi trece în revistă amfibienii României. Ei se împart în Anure (fără coadă, la noi doar broaște – sau batracieni, de la grecescul vatrachos) și Urodele (tritoni și salamandre). Vom face o prezentare în context regional (balcanic și european), cu detalii interesante despre fiecare specie.

[exemplare tinere de broască rugoasă verde (Bufo bufo), de mărimea unor picături de apă] Citeste mai mult »

Amintirile din primii ani de viață se leagă, invariabil, de bunici. Copilăria nu cred că poate fiseparată de mirosul îmbietor al cozonacului pe care îl pândeam, copii fiind, ca pe cel mai important lucru din lume. Amintirile de atunci rotunjesc imaginea idilică a copilăriei, pe care nu ne-o vom mai schimba niciodată.

Citeste mai mult »