Povesteam luni pe blog că am primit o provocare: de a sta o noapte singur, într-o pădure care nu mi-era cunoscută dinainte. Acum, după ce s-au linistit apele și a răsuflat și mama ușurată, vin cu povestea în detaliu, că mulți au rămas curioși de cum s-a întamplat și ce și cum etc. Citeste mai mult »
…am uitat să vă spun că, o dată la câțiva pași, îmi trag sufletul și imortalizez locurile, respectiv habitatele unde imi plimb făptura întru surprinderea animalelor. Vă povestesc despre asta pe blog destul de rar pentru ca nu ma consider un fotograf bun de peisaj. Dar trebuie să recunosc cu mâna pe inimă, uneori îmi doresc să rămân acolo, pentru ca sunt invidios pe acele animăluțe care văd asemenea peisaje…
[subsemnatul, cu ochii după vulturi suri (Gyps fulvus), o specie care reușește să prospere aici, în stâncăriile din Spania. Vedere din canionul Syurana, în apropiere de Barcelona] Citeste mai mult »
Deși am avut un program incărcat in acest început de an (traininguri, teambuildinguri, alte cursuri), nu despre “job” vreau să vă povestesc azi, ci despre celălalt job, care incepe să îmi acapareze tot timpul liber – și-mi convine de minune asta! Acest inceput de an a fost marcat de o necontenită goană după specii noi, o mică “nebunie” (drog, drog, dar inofensiv mie sau celor din jur, certat poate doar cu portofelul meu). Nebunia asta m-a cuprins mai cu seamă in ultimii ani, cam de prin 2014 așa, ani în care, practic, am cam “semnat” contract de exclusivitate cu fauna europeană, în special cu păsările, reptilele si amfibienii bătrânului continent. Acum, că m-am liniștit nițel, trag linie și mă uit că am strâns suficiente cadre bune cu specii frumoase să vă arăt din munca mea de pe teren din ultimele luni (și specii noi, firește, dar și din cele deja cunoscute de voi in portofoliul meu de specii). Citeste mai mult »
De cate ori plec de acasa, ma cuprinde panica: dacă nu cumva, de această dată, mă voi întoarce cu mâna goală acasă? Articolul asta vrea să răspundă mai detaliat la veșnica întrebare “cum găsești de fiecare dată ceva nou pe unde umbli”?
[Imagine din lateral a celei de-a treia specii de țestoasă de uscat din portofoliul meu de specii, Testudo marginata, fotografiată în Grecia – povestea pe indelete mai jos]
Citeste mai mult »
La început de an am pus o întrebare pe Facebook, știind că am oameni în listă cu care am trăsături comune, printre care și distrugerea sistematică a numeroase telefoane mobile de-a lungul timpului, grație activităților pe coclauri pe care le avem (noi, cei mai certați cu mall-ul și cu serialele in weekenduri). Am primit multe sugestii pentru un telefon potrivit stilului de viață, doar că unul din producători s-a oferit să îmi trimită înspre testare varful lor de gamă. Și bine a făcut! Trei weekenduri de testare si trei saptamani mai târziu, sunt gata să vă povestesc cum e un telefon rezistent, căruia nu ai ce să-i ceri să-l poți “încuia” pentru că, pur și simplu, se descurcă.
Am făcut o mica pauză de scris pe blog de la Crăciun încoace. E drept, am avut și cateva reprize de vacanță puțin mai consistente, poate și pentru că simțeam nevoia să mă odihnesc puțin și să imi pun ordine în gânduri. De fapt însă, nimic nu s-a schimbat. 2017 se anunță un an interesant din multe puncte de vedere, așa ca o să vreau să împărtășesc cu voi ce vreau sa fac (și să facem) împreună în acest an, pe blog și nu doar atât. Citeste mai mult »
Sunt in dreapta, copilot cu numele, am baut o berica artizanala (din grane, fara kituri) de la “maestrul” berar Bogdan Glavan si ma indrept alaturi de Mihai Bobocea spre Valea Jiului de Vest, locul unde m-m imbolnavit de incurabila maladie a speologiei, prima pasiune “out-of-home” care mi-a redat bucuria de a trai sub cerul liber, departe de asfalt si betoane. Citeste mai mult »
Va povesteam inca de luna trecuta ca viata de consultant iti oferta oportunitati nebanuite. Din dragoste pentru biodiversitate, am acceptat provocarea celor de la Hotnews sa fiu reporter pentru o zi si iata primul meu interviu filmat cu Nora di Angelli, o mare pasionata de orhidee, autoarea unora din fotografiile expuse in cadrul Expozitiei de Fotografii cu Orhidee din flora spontana a Romaniei, de care am mai povestit pe blog. Citeste mai mult »
Toamna si-a intrat in drepturi, dar unii au ramas cu gandul încă la apusurile lungi pe care au preferat sa le admire în natura. Si eu la fel, mai ales ca imi aduc aminte cu placere de campania Strongbow Red Berries care a fost fix pe placul meu deoarece a militat pentru aducerea in atentia opiniei publice a unui fenomen extrem de imbucurator pentru mine: observarea pasarilor din oras.
Saptamana trecuta am primit o dojană serioasă de la un bun prieten: cică aș fi luat-o nițel pe arătură cu fotografiile puse pe Facebook și nu vede de la mine decât reptile. Acum, mno, sezonul e departe de a se fi incheiat, mai am cel putin doua iesiri importante dupa fauna cu solzi pana la finalul anului (sudul Bulgariei, respectiv Sicilia, ambele in luna octombrie), dar i-am ascultat sfatul (multumesc Emilian!) si am decis să vă mai arat și alte lucruri frumoase de pe coclaurii patriei sau de aiurea. Și cum să nu asociem un loc frumos cu o mâncare bună și poate și un pahar de ceva bun? Asa ca iata-ne la prima editie din acest an a Campionatului National de Gatit pe Zapada – faza pregatitoare, ca zapada nu s-a aratat, desi temperaturile erau potrivite. Să începem, așadar, cu gutui umplute cu kafta (o rețetă ce îmbină gustul dulceag al gutuilor cu iuțeala tipică tocăturilor arăbești, ușor de procurat de la magazinele etno-gourmet din Bucuresti).
[Fotografia e de la o editie trecuta, dar cu ea in cap am pornit la drum, pentru ca adevarul e ca e mai frumos sa intreprinzi o ceauneala de weekend departe de casa, lucru cu car ev-am obisnuit de-a lungul anilor] Citeste mai mult »
« Pagina precedentă — « Previous entries « Pagina precedentă · Pagina următoare » Next entries » — Pagina următoare »
