Doru Panaitescu

In perioada 21-24 mai, F64 si Sony Romania organizeaza „Zilele Sony”. Ma bucur sa vad ca unul din marii producatori de echipamente fotografice si lentile lungi, bune de foto de natura face asa ceva si imi da ocazia sa-mi spun povestile din patele fotografierii unor specii extraordinare. Si cum oamenii stiu ca mare parte din fotografiile mele sunt facute cu aparate foto si obictive Sony, potriveala e mai mult decat nimerita.

[O cucuvea fotografiata in ianuarie 2009, folosind Sony Alpha 700 si un obiectiv Sony de 500mm cu oglinda] Citeste mai mult »

Dragii mei, sunteti cativa care doresc sa vada o experienta autentica in Delta Dunarii alaturi de mine. Altii dintre voi doresc sa invete cateva trucuri despre fotografia de natura. Iata ca, impreuna cu F64, am imbinat ambele deziderate cu un program ce se anunta spectaculos: plimbare cu barca, curs de fotografie wildlife, mancare pescareasca autentica (si mai am cateva atuuri in maneca). Iata mai jos doar 10 din numeroasele motive pentru care trebuie sa veniti la acest seminar practic, tinut in inima Deltei Dunarii (cazarea va fi la Mila 23, dar vom ajunge inclusiv la Letea!)

[Vom fotografia califari albi, precum acesta, dar poate si califari rosii, rate si multe alte specii de pasari de apa] Citeste mai mult »

Dupa cum stiti de anii trecuti (2012, 2013), Marius Tudosiei de la Bacania Veche ma tot invita sa-i gastesc in emisiune. Anul acesta (sambata mai exact pentru cei care nu au stat cu ochii pe televizor) am fost iarasi invitat de Marius sa-i gatesc ceva bun. Daca in 2012 am gatit mamaliguta toponita, cartofi copti in lapte si pui chinezesc in sapte culori iar in 2013 am gatit curcan, musaca si imambayaldi, anul asta este anul.. pestelui. Am gatit trei retete traditionale, doua cu crap si una cu stiuca, asa cum le-am prins si eu la randu-mi de la altii mai mesteri ca mine.

Citeste mai mult »

Si am plecat si spre Delta Ebrului. De cum am coborat din avion, tentatia Barcelonei s-a infiripat in mintea noastra. Dar a trebuit sa ne vedem de drum, aveam ocazia sa vedem o delta situata la peste 3000 de kilometri de Delta Dunarii… Asa ca am lasat tumultul orasului departe, ne-am urcat in masina unui bun prieten si am facut repede „set sail” spre cea mai vestica Deltă a Europei. Aici aveam sa patesc una din cele mai nefericite patanii din viata mea de naturalist, o lecție din care am avut însă de invățat.

Un mare inamic in calea turistului de oriune, in special a celor pasionati de fotografie, este vremea rea. Iar in Delta Ebrului am prins vreme rea din belsug… Dar sa lasam fotografiile sa vorbeasca pentru sine:

[Vremea initial se anunta frumoasa, asa ca am luat masina si am fugit spre Delta Ebrului; primul lucru care m-a frapat a fost vegetatia, vizibila in partea dreapta si in aceasta fotografie, doar ca era complet diferita de ce asteptari aveam…]

Pini maritimi, Juncus sp, tufe care mai de care mai ințepătoare… totul pe nisip. As fi vrut sa compar cu ce vazusem la Sfantu Gheorghe sau Sulina, dar… nici pomeneala…

Odata ajuns pe coasta, am dat de dune de nisip cu o vegetatie tipica, pe care o vazusem si in celelalte delte, Ropotamo, Nestos, Lumi Drin.

Doar barcile pareau sa semene cu vaporasele noastre din Delta Dunarii, doar ca inscriptiile de pe ele tradau departarea de casa si peisajele cu care eram obsnuiti de acasă.

Intorc aparatul in cealata parte, dincolo de dunele de nisip, si ce sa vezi? Un frumos starc de cireada, nesinchisindu-se de noi, se plimba prin zonele cultivate (am uitat sa va spun ca partea salbatica a deltei de aici este greu de vazut – imensele cordoane de stuf din delta noastra autentica lipsesc…)

Cautand cu atentie ce cauta si starcul de cireada, am descoperit repede ceea ce avea sa fie o premiera pentru mine: broasca spaniola de lac (Pelophylax perezi), pe care am reusit sa o fotografiez doar in situ…

Si de aici incepe mica mea drama… As fi vrut sa fotografiez aceasta broasca mai de aproape, dar nu am reusit sa o capturez. Doar ca, dupa pranz, a inceput sa ploua zdravan. Mircea si Claudiu s-au refugiat in casa, dar pe mine ma ardea dorul de specii noi. Asa ca am luat cheile de la masina si am plecat de nebun spre munte. Marea mea bucurie: pe drum am gasit trei broaste iesite pe asfalt. Doua din ele erau broaste raioase brune (specia Bufo Bufo, pe care o avem si acasa, doar ca era vorba de o alta subspecie, spinosus). A treia insa era noutatea pe car eo asteptam de ieri, broasca spaniola de lac, specie in premiera pentru mine!

Se stie ca broastele ies noaptea si pe ploaie puternica, fiind calcate de masini in numar mare in perioadele ploioase sau in perioada nuptiala, cand mii de broaste isi cauta perechea (sau perechile). Asa ca m-am intors acasa cu trei broaste pe care le-am depozitat intr-o punga bine legata pentru o sedinta foto de dimineata, pe soare.

A doua zi a iesit soarele, dar in punga mea mai erau doar cele doua broaste de pamant brune, nici tipenie de domna perezi. Una din bufonide mancase broasca mai mica de lac, lucru de care avea sa aflu ca e absolut obisnuit pentru broastele de talie mare, care devin carnivore odata cu cresterea in varsta si greutate.

Asa ca m-am multumit sa fotografiez broastele de pamant, profitand de bruma de soare de a doua zi…

Am plecat din nou spre locul unde gasisem broastele, un mic drum intortocheat printr-o zona muntoasa, foarte aproape de delta. Gresiile rosii si soarele ce se itea printre nori m-au incurajat.

Am vazut pe harta si un mic lac in apropiere de coasta, unde tragea sperante fie la pasari, fie la reptile si amfibieni. Asa ca iata-ma ajuns la lac, unde peisajul era superb, dar nici urma de pasari…

Eram gata gata sa abandonez, cand vad pe GPS un drum serpuit intr-un loc cu belvedere. Urc spre parcare pentru a gasi o imensa faleza plina de cataratori…

Intreb in stanga si in dreapta: ati vazut cumva soparle sau serpi in zona? Suita de raspunsuri negative aproape ca ma facuse sa abandonez ideea de a mai cauta, dar in drum spre masina, vad un cap mic itindu-se de sub o stanca. Ma opresc, dau jos aparatele de pe mine, pun manusa, ridic incet piatra cu carligul herpetologic si… victorie! Tineam in mana primul meu sarpe din peninsula Iberica!

[desi doar un pui, acest sarpe cu cap de potcoava (Hemmorois hippocreppis) este o specie de origine africană, care a urcat spre nord si a cucerit coasta estica a Spaniei, prilej de mare bucurie pentru mine!]

Am plecat bucuros spre casa cu mai multe specii noi vazute si promisiunea ca vom reveni sa mai scotocim dupa biodiversitate in zone deltaice precum Delta Ebrului… [va urma]

Proiectul Deltele Europei este un proiect de travel blogging initiat de Wildescapes, cu sprijinul Doppel Herz si Telekom Romania. Partener logistic: Paralela45.

Am un anunt important de facut. Maine, insotit de congruentul din dotare, mergem sa vedem urmatoarea destinatie deltaica din proiectul de travel #delteleeuropei. Mai exact maine, 20 septembrie 2014, in jurul serii, voi parasi satul cu ministri alaturi de Mircea Panaitescu pentru urmatoarea delta pe lista noastra. Citeste mai mult »

Asa cum am anuntat, am plecat patru zdrahoni intr-o masina spre Albania. O tara in care mai fusesem in 2012 in Balcaniada (un proiect sprijinit pe atunci tot de Telekom Romania) si care nu m-a impresionat. Stiam insa ca albanezii stau bine pe zone naturale, asa ca vestea ca ar fi o mica delta pe coasta dalmata in dreptul Albaniei nu avea decat sa ne dea sperante…

Am plecat fix la sfarsitul verii spre delta din Albania, prin Bulgaria, ocolind Sofia. Dar nu am putut sa nu oprim inainte de granita sa mancam la un restaurant traditional, aflat fix in epicentrul Balcanilor, la Kiustendil.

Uluiti de mancarea bulgareasca din sud (eram pentru prima data in sudvestul Bulgariei), ne-am indreptat spre lacul Ohrid. Ne era in drum spre Albania si aveam sa inoptam pe malul lacului, pentru ca dimineata sa dam o scurta tura dupa fauna si sa ajungem pe seara in terminusul calatoriei noastre. Dis de dimineata, am pus manusa pe mana si am inceput sa cotrobai pe malul lacului, chiar langa hotelul unde ne gasisera partenerii de la Paralela45 o cazare exact cum ne trebuia, aproape de lac. De sub o veche placa de lemn uitata pe mal am scos, spre bucuria baietilor, prima reptila a iesirii: un banal sarpe de apa, neveninos, dar cu un colorit fantastic.

[As fi jurat ca e acelasi sarpe vazut de Zdeto in urma cu doi ani, tot pe malul lacului Ohrid, cand am mers impreuna in Balcaniada – proiect sprijinit tot de Telekom Romania]

Mai departe, pe malul lacului, ne-am apucat de cotrobait. Dragos m-a surprins pandind dintr-o barca abandonata niste pitigoi de stuf (specie in premiera pentru mine si restul baietilor!)

[foto: Dragos Nedelcu]

Si iata si cel mai bun cadru (recunosc, se poate mult ma bine) cu unul din cei sapte pitigoi care ne-au incurcat prin joaca lor necontenita pana am luat cu totii apa la galosi… Evident, populatia de pitigoi de stuf din Delta Dunarii e mult mai mare, dar eu nu am avut norocul de a ma intalni cu specia…

De aici am dat un mic ocol lacului, care abunda de zone salbatice…

Atat de salbatice incat imediat am inceput sa scotocim dupa lighioane. Ne-a impresionat aceasta soparla de ziduri (Podarcis muralis) cu gusa rosiatica, extrem de diferita de cele de acasa, cu gusa alba, pe car ele stiam atat de bine…

Apoi, direct spre Albania! Primul soc, la granita. Am petrecut o jumatate de ora cu doi vamesi bulgari, verisori cu Jasper si Horace din 101 Dalmatieni, care erau convinsi ca cei patru baieti care vin sa vada Delta Lumi Drin vor de fapt… sa faca trafic de droguri! Dupa ce ne-au perchezitionat si s-au uitat inclusiv in portofele, ne-au cerut 10 euro. Le-am urat multa sanatate (fara sa le dam nimic) si am trecut cu bine granita.

Dupa granita, o mica oprire la un simbol al Balcanilor: magarusul! Acesta avea o frumoasa sa de lemn, cat se poate de autentica. Baietii nu au rezistat si si-au facut poze cu magarusul, in vreme ce eu ardeam de nerabdare sa mai gasesc habitate bune de cautat dupa fauna.

La un prim popas, alte doua specii interesante, din nefericire prezente si in Delta noastra: buhaiul de balta cu burta galbena, respectiv gusterul vargat (cel mai mare gustr din Europa totusi!)

[specie de interes comunitar, izvorasul cu burta galbena sau buhaiul de balta cu burta galbena (Bombina variegata) este o broscuta cu doua particularitati remarcabile: are irisul in forma de inima si, odata capturat, are un reflex de aparare in care isi arcuieste spatele pentru a prezenta eventualilor atacatori partile galbene ale burtii si membrelor, care au o toxina ce il fereste de pradatori]

Apoi am avut intalnirea cu gusterul vargat (pe care nu am reusit sa il capturez, vremea calda si insorita permitandu-i soparlei sa fie mult mai rapida decat mine…)

[foto: Dragos Nedelcu]

Dupa o mica ratacire de asteptat prin Tirana si un pranz frugal (nu vreti sa stiti ce bine sunt „semnalizate” drumurile in intreaga Albanie), iata-ne ajunsi pe malul Adriaticii, in delta raului Lumi Drin.

[batranul Subaru s-a descurcat bine in miile de kilometri prin Balcani, aici abia vazandu-se in trestia inalta ce cucerise uscatul]

Iar delta propriu-zisa… arata ciudat. De la noi din Delta nu se vad muntii 😀

In delta, putina miscare la pasari, fapt asumat de la inceput: stiam de la prietenii mei din bransa naturalistilor ca vanatoarea intensiva si braconajul (atat al albanezilor, cat si al vanatorilor italieni veniti ca si la noi, in regim abuziv) au dus la modificarea rutelor de migratie pentru unele specii de pasari emblematice, cum ar fi cocorii… Noi ne-am multumit insa sa vedem si un juvenil de starc de noapte (Nichtycorax Nichtycorax) ce ne dadea tarcoale.

Apoi am cautat iesirea spre varsarea raului in mare. Iata o imagine de la sedinta foto, cu Eros Nicolau ghemuit sub un podet de acces…

Ajunsi pe malul Adriaticii, am incercat sa ne bucuram de nisipul ciudat, inchis la culoare, aratand de parca ar fi fost vulcanic.

[urme de pescarusi razatori – Chroicocephalus ridibundus pe nisipul de pe coasta Adriaticii]

Dar repede ne-am dat seama care sunt dezavantajele activitatii noastre intr-o tara atat de putin civilizata: niste pusti turau la maxim un moped, intrand cu el pe malul marii si deranjand si fauna locala, si pe noi.

Am plecat inapoi spre Macedonia, nu inainte sa executam regulamentar o binemeritata baie in mare (stiti ca Adriatica e o mare in general rece in comparaie cu Mediterana sau Egee. Nu ne-a dezamagit nici de aceasta data :D)

Cina am luat-o in Tirana, aflat in drumul nostru spre casa. Aici Mircea ne-a delectat cu un cantec la saz, un instrument realizat dintr-o tigva de dovleac, de origine turceasca, abundent si in restul Balcanilor. Cu acceptul patronului, Mircea a luat instrumentul direct de pe perete (unde slujea drept decor), l-a acordat si a incrpoit un Hotel Califormia, spre multumirea personalului din local 🙂

Spre casa, alte urme de fauna. Iata un cuib abandonat de randunica roscata (Hirundo daurica), descoperit sub un pod. Desi poate fi vazuta si la noi in sudul Dobrogei, randunica roscata este mult mai comuna in sud-estul Europei:

Inchei cu un cadru inspirational cu Mircea, fotografiind meisajele frumoase ale Balcanilor (daca nu ati fost niciodata in Balcani, va recomand un circuit cu masina aidoma celor doua facute de noi in Balcaniada: peisajele sunt spectaculoase, credeti-ma pe cuvant!)

Proiectul Deltele Europei este un proiect de travel blogging initiat de Wildescapes, cu sprijinul Doppel Herz si Telekom Romania. Partener logistic: Paralela45.

Cei mai multi oameni, auzind de Marea Adriatica, se gandesc aproape automat la Croatia, cu a sa cetate la malul marii, Dubrovnik. Sau la golful Kotor. Sau in cel mai rau caz la Muntenegru, dar evident, tot legat de genul ala de vacanta la plaja. Pentru mine insa, Adriatica este marea unde se formeaza doua delte: Delta Padului, langa Venetia, respectiv delta raului Lumi Drim din Albania, spre care purcedem in aceasta noua expeditie din cadrul Proiectului Deltele Europei.

Citeste mai mult »

Delta Nestos este de fapt una din cele trei delte ale Greciei. Aproape de Salonic mai est eo zona de varsare a unui mic rau, inchisa cu cordoane litorale tipice zonelor deltaice, iar raul Evros, care se varsa in nord-estul Greciei continentale, aproape de granita cu Turcia, face o alta delta. Noi am ales delta raului Nestos, cel mai lung si cu cea mai mare suprafata deltaica. Am plecat spre Grecia via Bulgaria, dar imediat cum am trecut granita la Makaza am observat o testoasa de uscat, cu care am facut o mica sedinta foto. Citeste mai mult »

Sunt inca buimac dupa aproape 2000 de kilometri facuti pe ruta Bucuresti – Ruse – Varna – Sozopol – imprejurimi – Sozopol – Burgas – Haskovo – Makaza – Komotini – Keramoti – Thassos (tur de insula si imprejurimi) – Keramoti – Makaza – Haskovo – Gurkovo – Veliko Tarnovo – Ruse – Bucuresti.

Citeste mai mult »

Delta Ropotamo este la mai putin de 50 de kilometri. Ne-am cazat azi-noapte in Sozopol, un oras fantomatic pana la deschiderea sezonului. Nu am vazut delfini de dimineata cum am vazut in anii trecuti in golf, dar lebedele, cormoranii si pescarusii sunt la locul lor, smochinii au infrunzit, soarele e sus pe cer. Citeste mai mult »