Știți că de ani buni de zile lupt cu istovitoarea muncă de birou a angajatului român și îi ofer diverse subterfugii de a se relaxa – de la povești de pe coclauri fie de pe vulcani activi fie de pe plaje pustii, până la mâncăruri la ceaun sau fotografii cu animale sălbatice care să te ducă cu mintea departe de excelul ăla nenorocit și urletele șefului. Citeste mai mult »
Știu că sună ciudat, dar când trăiești într-o metropolă (și Bucureștiul a cam devenit), timpul e valoros pentru cetățenii urbei, asta vîzându-se din cât sunt dispuși să plătească pentru o viteză de deplasare mai mare. Teoretic, într-o zi normală, cu trafic moderat, viteza de medie deplasare cu mașina este de 1 km la 2 minute. Asta înseamnă că veți parcurge 5 kilometri în aproximativ 10 minute sau că veți avea o viteză medie de 30 km pe oră. Citeste mai mult »
Luna aceasta am fost invitat la o conferință foarte interesantă, pentru că știți că una din preocupările mele pentru natură se leagă și de felul în care omenirea împacă varza, capra și eventual lupul când vine vorba de mediu, resurse și exploatarea lor.
A venit vremea sa renunț la Sony. Body-urile erau vechi, depășite, în plus greutatea mică a sistemului Olympus (testat în ultimii doi ani, pe sărite, în diverse expediții după faună) îl face perfect pentru escapadele mele fără mașină. Sistemul pe care îl folosesc are un body și două obiective, mult mai ușoare și mai compacte, astfel că pot înghesui hainele pentru cateva zile, hamacul, sacul de dormit si aparatul foto cu două obiective într-un bagaj de mână de 30-35 litri.
[Un sitar de mal (Limosa limosa) în penajul de vară, fotografie realizată de la distanță destul de mare, pe vreme nefavorabilă, cu noul obiectiv de 300mm Olympus]
Citeste mai mult »
(continut sponsorizat)
Am plecat zilele trecute cu noul pick-up Mercedes-Benz Clasa X Edition, echipat pentru aventură, în Apuseni. De ceva vreme, am renunțat la a ajunge în locuri de la munte doar pentru ca e un traseu dificil. Voi explica pe larg puțin mai jos…
De când scriu pe blog, aleg mereu să colaborez doar cu anumite firme, selectând cu grijă brandurile cu care vreau să mă asociez. Pe Facebook mai pun tot felul, dar pe blog scriu puțin și prefer să scriu chestii mai de substanță, care rămân aici.
Din 2007 nu mai lucrez la stăpân. Asta înseamnă vreo 12 ani de libertate, timp în care m-am reobișnuit cu relaxatul. Pentru mulți oameni din birou, sunt un model de relaxare, și zău dacă-mi pare rău de această poziționare. Cu păsări, peșteri și povești de pe coclauri😊
Din 2016 vreau sa fac povestea asta, dar știți că mă urnesc mai greu. Trei ani de chitit și socotit, nu știu… o fi mult, o fi puțin? Cert este că acum 20 de ani, tânăr fiind, nu aș fi stat prea mult pe gânduri… O fi un semn de înțelepciune? De bătrânețe? Sau pur și simplu lene? Acum, că tot e ultima zi de vară a lui 2019, ia vedeți voi mai jos despre ce e vorba…
Anul trecut, în iunie, am fost contactat de Razvan, un om, care deși locuiește în centrul Bucureștiului (zona Moșilor), a avut putin mai multă atenție la agitația pisicilor din apartament și avea astfel să contribuie la o descoperire suprinzătoare pentru fauna României. În tocul ușii sale avea o frumusețe de gecko. Alertat de prezența unei reptile ciudate în casă, m-a contactat și uite așa am aflat că unele specii de gecko pot supraviețui în București.
Mâine, 22 august, e o zi mare.
Are loc primul seminar naturalistic gratuit dedicat persoanelor cu fobie de serpi, la București
Citeste mai mult »Mulți din cei care mă înjură azi în barbă nu știu că acum 12 ani eram fix ca ei. Un pion într-un birou, scriind rapoarte, redactând propuneri și făcând follow-up la întâlniri cu clienți. Vă sună cunoscut?
Citeste mai mult »
