Doru Panaitescu

Fie că mergeți la fotografiat, la pescuit, la vânătoare sau la o simplă plimbare în parcul de lângă casă, ele există și sunt printre noi. Azi povestim despre căpușe și cum putem să reducem riscul de a fi mușcați și implicit de a ne îmbolnăvi din pricina lor. Împreună cu Andrei Daniel Mihalca, am compilat un scurt material ilustrat, menit să ajute la informarea corectă a tuturor celor interesați, pentru că oricine iese din casă este expus la acest risc.

guest post de Andrei Daniel Mihalca

Suntem în plin sezon de activitate a căpușelor. Studiez căpușele de mulți ani, atât în România cât și pe alte meleaguri, în special în țările tropicale. Așa că vreau să vă spun câteva cuvinte și să vă dau câteva sfaturi practice referitoare la aceste organisme parazite, pentru că există multe așa numite mituri urbane despre căpușe. Și fiind mituri, evident, nu sunt adevărate.

[O căpușă fotografiată în Dobrogea, Hyalomma aegyptium, ce parazitează o țestoasă de uscat dobrogeană] Citeste mai mult »

Sfârșitul fiecărei luni din 2020 trebuie să vă țină aproape de brosere. Urmează interviul lunii aprilie din seria “Interviuri în sălbăticie“, celelalte interviuri putând fi citite aici pe blog. Astăzi, stăm de vorbă cu Lou Bertalan, birdwatcher specializat în studiul pescărușilor din întreaga lume. L-am cunoscut pe Lou doar prin intermediul Internetului, dar pasiunea cu care vorbește despre păsările sale preferate m-a entuziasmat, realmente. Este unul din cele mai captivante interviuri luate de mine, sper să vă placă și vouă la fel de mult!

Citeste mai mult »

Dacă ați numărat bine, azi se face o lună de la debutul acestui foileton și, așa cum sper să vă obișnuiți, la finele fiecărei luni veți găsi aici, pe blog, un nou interviul din seria “Interviuri în sălbăticie“. Astăzi, stăm de vorbă cu Vlad Cioflec, biolog și ranger la Parcul Natural Văcărești.

Citeste mai mult »

Una din plăcerile mele morbide este să scot oamenii din zona lor de confort și să îi familiarizez cu mediul natural de care noi, ca specie, avem tendința să ne îndepărtăm tot mai mult prin antropizare si tehnologizare excesivă. A trecut fix o săptămână de când am răpit-o pe Andreea din biroul ei din Piața Victoriei (aici puteți vedea reportajul de la Mediafax) și, ca orice infractor care se respectă, am revenit la locul infracțiunii să văd dacă e totul în parametri. Andreea nu și-a revenit, de fapt, starea ei s-a agravat.

Citeste mai mult »

Trebuie să recunosc, scriu pe blog mai rar decât prevede legea, iar multele cadre rămase nepublicate la mine pe hdd-uri își strigă pe mutește păsul de câte ori deschid computerul. A sosit momentul să mai scot câteva adre de la naftalină, pentru că ghiciți ce: stând de vorbă cu diverși oameni despre fauna de pe alte meleaguri, le povestesc despre specii fotografiate de mine, dar care fie nu sunt puse aici pe blog, fie pe Facebook unde sunt greu de găsit. Așa că încep de anul ăsta să public mai multe fotografii atât pe blog, cât și pe facebook, ordonate frumos, pe albume dedicate anumitor destinații dese vizitate de mine în scopuri naturalistice/fotografice.

[Specia ieșirii, un șarpe atipic și relativ comun, dar greu de găsit în goana mea prin peninsulă – Zamenis scalaris]

Citeste mai mult »

Activitatea de observare/fotografiere a faunei este un hobby deosebit de ofertant pentru oameni de toate vârstele, indiferent de loc, pregătire, profesie actuală sau situație materială. De aceea, mi-am propus ca în acest an să vă fac cunoscuți oameni implicați în această frumoasă pasiune. Am în plan să scot la lumină nume românești mai puțin cunoscute ale mișcării naturalistice din România. Voi avea, aici pe blog, un foileton de 12 episoade – 12 interviuri, cu frecvență lunară. Aceste interviuri vor fi publicate în regim mixt (text – foto – video sau chiar și alte formate, după caz). Acest proiect este realizat “in memoriam“, un mic omagiu pentru munca asiduă a regretatului Ovidiu Neculai Bufnilă, responsabil comunicare la Societatea Ornitologică Română, căruia sunt sigur că i-ar fi plăcut nespus să citească aceste interviuri ce îmbină cele două lucruri care îl “activau” la orice oră din zi și din noapte – comunicarea și păsările.

[Silvie de tufiș (Sylvia undata), fotografiată de Gabriel Plăiașu în Andaluzia, Spania]
Citeste mai mult »

Știți că de ani buni de zile lupt cu istovitoarea muncă de birou a angajatului român și îi ofer diverse subterfugii de a se relaxa – de la povești de pe coclauri fie de pe vulcani activi fie de pe plaje pustii, până la mâncăruri la ceaun sau fotografii cu animale sălbatice care să te ducă cu mintea departe de excelul ăla nenorocit și urletele șefului. Citeste mai mult »

Știu că sună ciudat, dar când trăiești într-o metropolă (și Bucureștiul a cam devenit), timpul e valoros pentru cetățenii urbei, asta vîzându-se din cât sunt dispuși să plătească pentru o viteză de deplasare mai mare. Teoretic, într-o zi normală, cu trafic moderat, viteza de medie deplasare cu mașina este de 1 km la 2 minute. Asta înseamnă că veți parcurge 5 kilometri în aproximativ 10 minute sau că veți avea o viteză medie de 30 km pe oră. Citeste mai mult »

Luna aceasta am fost invitat la o conferință foarte interesantă, pentru că știți că una din preocupările mele pentru natură se leagă și de felul în care omenirea împacă varza, capra și eventual lupul când vine vorba de mediu, resurse și exploatarea lor.

Citeste mai mult »

A venit vremea sa renunț la Sony. Body-urile erau vechi, depășite, în plus greutatea mică a sistemului Olympus (testat în ultimii doi ani, pe sărite, în diverse expediții după faună) îl face perfect pentru escapadele mele fără mașină. Sistemul pe care îl folosesc are un body și două obiective, mult mai ușoare și mai compacte, astfel că pot înghesui hainele pentru cateva zile, hamacul, sacul de dormit si aparatul foto cu două obiective într-un bagaj de mână de 30-35 litri.

[Un sitar de mal (Limosa limosa) în penajul de vară, fotografie realizată de la distanță destul de mare, pe vreme nefavorabilă, cu noul obiectiv de 300mm Olympus]
Citeste mai mult »