Cum vă povesteam și la final de octombrie, sezonul rece înseamnă pentru mine mai multe sesiuni de degustare de miere. Dacă până anul acesta degustările se întâmplau doar în București sau în cadrul unor evenimente private, din această toamnă intenționez să acopăr mai multe orașe cu această experiență senzorială deosebită pentru iubitorii de gourmet.
Cum anunțam zilele trecute pe Facebook, a venit momentul să vă anunț ceva ce m-am codit niște ani să fac. Începând cu iarna 2023-2024, vă anunț oficial că voi folosi atât cunoștințele mele despre fauna europeană, cât și contactele pe care le am pentru a pune la dispoziția iubitorilor români de natură fel și fel de opțiuni de a vizita locuri bogate în faună din România și Europa în vederea observării sau fotografierii/filmării unor animale sălbatice mai deosebite. Practic voi crea un „hub” sau un „marketplace” care va pune laolaltă iubitorii de fotografie de natură sau de natură pur și simplu cu ghizii de wildlife cu care am avut plăcerea să ies pe teren. Și, ca să încep cu dreptul, prima colaborare pe care o am este cu un tânăr ghid și fotograf de natură spaniol, Ivan Ruiz, unul din ortacii cu care am bălăurit anul trecut în Maroc după reptile, amfibieni, mamifere, păsări, plus scorpioni și alte nevertebrate din nordul Africii.
După cum știți, noiembrie (noroiembrie, cum o alint eu) este luna cu cea mai instabilă vreme din an, o lună cu soare puțin, multă ploaie, umezeală, ceață și, implicit, puține vacanțe, multă aglomerație etc.
[Corb (Corvus corax) etalându-și penajul. Corvidele vor fi una din opțiunile de zi cu zi ale fotografilor de wildlife în penultima lună a anului. Nu doar că sunt sedentare, dar vor fi și mai tolerante cu aparatul de fotografiat și silueta celui care fuge de aglomerație, căutând bucuria în imortalizarea unor momente din viața sălbăticiunilor] Citeste mai mult »
Pentru că deja mă sună multă lume pentru a le recomanda o miere bună, am decis să fac acest articol pe care sper să-l găsiți util. Pentru a nu repeta din articolele anterioare, vă invit întâi să citiți despre miere într-un articol similar ceva mai vechi, dar cât se poate de actual.
[Mierea de cactus din Sicilia a fost revelația copiilor prezenți la degustarea de sâmbăta trecută de la Predeal] Citeste mai mult »
De câțiva ani merg cu bucurie la Vila Evergreen din Predeal. Este unul din prea puținele locuri cu posibilități de cazare aproape de natură și care are, concomitent, și o bună înțelegere a nevoii unei nișe turistice în creștere din ce în ce mai mare la noi – naturaliștii amatori.
Pentru că e deja toiul sezonului cald, semnalările de șerpi din localități s-au îndesit ca frecvență și stigmatul necunoscătorilor este necruțător: are model pe spate? sau… are V pe cap? sau… e negru? sau… are cap triunghiular? Obligatoriu e viperă! Măi să fie, oare chiar așa o fi?? Știu, acest material destul de lung (¬ 10 minute) are un titlu poate genera panică, mai ales într-un ziar de mare audiență (apropos, doar ce am văzut că, recent, ziarul de înalt prestigiu Adevărul mi-a copiat paragrafe întregi din primul meu articol despre vipere pentru a face un articol „propriu” pe aceeași temă; dar ce mai contează, m-au menționat măcar, probabil să se poată acoperi dpdv legal). Dar v-ați prins: articolul meu nu dorește panică, ci exact contrariul, așa că, dacă ați ajuns deja pe blogul meu, știți, probabil, că încerc de ani de zile să fac lumină în legătură cu aceste fantastice și atât de puțin înțelese animale care sunt viperele.
Începem cu începutul: În România avem trei specii de viperă: comună (stânga sus), de stepă (stânga jos) și cu corn (dreapta).
Există o vorbă (mare) – neam de neamul vânătorilor nu reușeste să distrugă păsările mai bine decât o face agricultura intensivă. Nu că cifrele mortalității păsărilor nu s-ar aduna: vânătoarea (cu braconaj cu tot), agricultura, infrastructura și transporturile, industria energetică, construcțiile, peste care vine poluarea și, evident, pe final, gunoiul cu ale lui gropi de gunoi – focare de infecție și de mortalitate pentru animalele sălbatice. Toate bat cate un cui la coșciugul păsărilor, aflate în declin pe alocuri (prin părțile esențiale). Citeste mai mult »
De niște ani, petrec iarna prin zona bazinului Mării Mediterane, dintr-o sumă de motive. Azi vă prezint câteva reușite ornitologice din lista mea personală de „ținte” – specii interesante, mai greu sau imposibil de văzut pe la noi. E si un moment bun să trag o linie importantă – dacă acum 6 ani, când împlineam o vârstă fără colțuri, plecam într-un tur personal (și de durată). Era un tur de răfuială cu vertebratele Europei și aveam, atunci, un portofoliu modest comparativ cu azi – 275 pasari, 70 herpetofauna si 40 mamifere (deci sub 400 în total). Acum sunt la aproape 750 (415+205+105), dintr-un total teoretic de aproximativ 1500 (950+225+350), ceea ce face ca dezideratul de 1001 specii europene* să fie mult mai plauzibil decât era în 2016. (* – Europa extinsă – adică Western Palearctic – pentru pasionați)
[Nu e prima oară când fotografiez dropii, dar de data asta am fost foarte fericit să le găsesc într-o zonă cu ferme, lângă asfalt, în apropiere de Madrid – februarie 2023]
Citeste mai mult »
Începem luna iubirii pe blog cu un anunț interesant pentru specialiștii în marketing online ce cochetează cu ideea de a lucra „la client”.
Marketing Specialist [Cod MSVRCT] Citeste mai mult »
Probabil știți deja, dacă mă citiți, că am o pasiune și pentru fotografia de animale sălbatice, și pentru regionalisme. A venit momentul să fac un act sinergic și să unesc cele două arii de interes personal într-un singur articol, care tratează taman asta: folosirea unor cuvinte locale pentru diverse specii care au denumiri „oficiale”*.
Citeste mai mult »
