Doru Panaitescu

După povestea cu cuiburile de strigă de care v-am zis și aici pe blog, trebuie să vă reamintesc și de alt reprezentant al ordinului Strigiforme, familia Strigidae. Ciuful de pădure (Asio otus) este o bufniță de talie medie (30-40cm lungime si 90 cm anvergură), poate una din cele mai populare specii de păsări de noapte europene, datorită unui fenomen interesant. Iarna, aceste păsări se adună în colonii de iernare de pot avea de la câțiva la câteva zeci de exemplare, în mod excepțional și peste 100 de exemplare. Acest ciuf a fost fotografiat la Mogoșoaia.

Citeste mai mult »

Dragii mei, am vești bune de la coordonatorul proiectului “Adoptă o bufniță”, Alex Birău. Vi-l reproduc mai jos, cu mențiunea că vom reveni periodic cu noutăți, pe măsură ce proiectul avansează. Momentan sunt gata primele 5 cuiburi, urmează și celelalte. Să sperăm că se vor ocupa cât mai multe! Cuiburile sunt realizate după proiecte similare din UK iar aici puteți vedea de aproape unul din cuiburile realizate cu ajutorul vostru. În prim plan se poate observa platforma pe care vor sta adulții si, sperăm noi, primii pui!

[Cuib realizat conform specificațiilor, inainte de montaj] Citeste mai mult »

In primele zile ale anului am avut mai multă treabă de făcut decât credeam, dar nu am neglijat proiectele mele de fotografie de natură. Una din liniile pe care am mers de când am achiziționat kitul Olympus a fost să refac portofoliul meu cu fotografii bune la specii pe care le fotografiasem prost (din varii motive). Iar acum obiectivul 100-400mm de la Panasonic îmi permite să fac fotografii bune de la distanțe mai mari decat cele la care trebuia să mă poziționez cu cu vechiul Sony (aici mă ajută factorul de crop de 2, față de 1.5). Așa că, cumulat cu hotărârea de a pune mai multe fotografii pe blog și mai puține pe Facebook pentru 2021, iată câteva fotografii pe care nu le-am publicat pe rețelele de socializare și care merită să fie puse pe spațiul public.

Încep cu singura fotografie din 2019, restul fiind realizate în 2020. Acest șoim de iarnă a stat dubios de cuminte la fotografiat. Regula de a nu ieși din mașină când păsările sunt aproape de aparatul foto a funcționat.

[Șoim de iarnă (Falco columbarius), undeva în Spania, octombrie 2019] Citeste mai mult »

Cine nu ține minte celebra strângere de fonduri pentru construirea Ateneului Român? În secolul 19, un grup de inimoși, personalități ale culturii românești, au apelat la conștiința poporului român pentru a finanța construcția edificiului care este, și azi, un reper pentru cultura muzicală românească și universală. Palatul Ateneului Român s-a clădit cu bani dintr-o subscripție publică, în urma organizării unei loterii naţionale (500.000 de bilete în valoare de un leu). Deși au trecut 150 de ani de atunci, ideea este în continuare vie, doar că am vrea să o folosim la altceva: la conservarea patrimoniului natural românesc. Concret, despre ce este vorba?

[Strigă (Tyto alba), fotografiată în sălbăticie de Alexandru Laurențiu Cocină, în UK] Citeste mai mult »

Nu am mai scris de ceva vreme pe blog și nici nu caut scuze. A fost un an dificil pentru multă lume, și cum nici eu am fost ocolit, încerc să privesc cu capul sus anul ce tocmai se încheie, răsplătindu-vă pe voi cu o dublă bucurie: o retrospectivă foto cu lighioanele fotografiate pe coclauri.

[Un croitor (Morimus funereus) fotografiat undeva în Cazanele Dunării în iulie] Citeste mai mult »

Anul ăsta noiembrie a picat prost la mine, din multe puncte de vedere. Cea mai mare problemă pe care o au fotografii de natură la începutul sezonului rece este lumina slabă (puține ore de soare pe lună – da, ore pe lună, că sunt ani în care nu iese soarele saptămâni la rând). În acest context, am încercat să sfidez luna asta mohorâtă, ciupind ședințe foto de fiecare dată când a ieșit soarele. Procesul continuă, dar vreau să vă arăt câteva reușite prinse pe soare cu animale fotografiate în prima jumătate a acestei luni în care, teoretic, nu prea ai șanse să faci fotografii acceptabile. În acest prim episod vă arăt câteva fotografii de la mare.

[O pereche de “vrăbii” cu mult alb pe aripi caută cu frenezie insecte pe plajă. Pasărea omătului (Plectrophenax nivalis) este o specie nordică ce iernează la noi] Citeste mai mult »

Am fost acuzat că gătesc mai des decât scriu pe blog. Cum nu pot infirma / dezminți această informație, încerc mai jos să repar prejudiciul cu o rețetă pe care am încercat-o acum ceva ani (în 2016) și nu am apucat să o public pentru că mereu m-am luat cu altele. Mai jos, vă prezint o reteță de mult uitată, dar considerată o delicatesă la final de secol 19 – natincă de gâscă sau gât de gâscă umplut. Este o rețetă de toamnă târzie sau început de decembrie, când porcul trage să iasă pe primul loc la greutate și aveti totuși poftă de o porceală culinară de sezon.

Citeste mai mult »

Într-o retea socială dominată de fotografii cu pisici, picioare și cărti fotografiate pe plajă (încă mai e sezon), altercatii cu taximetristi care nu poarta mască, tânguieli că nu iese dopul sticlei de vin, recomandări de filme și seriale proaste și alte bazaconii, refugiul este pe paginile oamenilor care fac mai mult și postează mai puțin. Citeste mai mult »

text: Doru Panaitescu
fotografii: Doru Panaitescu, Aurelian Nedelcu

Mai tineți minte povestea cu corcodeii din Canary Wharf? Dar pe cea cu pelicanul din rafinăria Rompetrol? Ei bine, seria suprizelor naturalistice în medii modificate atropic, mai mult sau mai puțin, continuă. Saptamana trecută m-am întors dintr-o tură de vară (cu adevărat de vară) din extremitatea vestică a Cazanelor Dunării.

Am ajuns acolo la invitația Enel Green Power România, care are acolo unul din cele 8 parcuri eoliene de pe teritoriul țării, pentru a vedea cum stă treaba cu biodiversitatea din zonă. Invitația a fost de fapt o provocare: am primit o listă de păsări care cuibăresc în arealul parcului și am fost nevoit să fac ce face orice “listaș” care se respectă – să găsesc păsările de pe listă și eventual să îmbogățesc lista. Și uite-așa m-am trezit alergând presuri galbene prin tufele de pe dealurile ce urcă de la Dunăre…

[Presura galbenă (Emberiza citrinella), cea mai frecvent văzută pasăre din parc, mai des întâlnită decât vrăbiile chiar] Citeste mai mult »

Probabil că mulți din voi ați fost în Cazanele Dunării, cel mai frumos defileu din Europa. Este un loc unic care merită văzut indiferent de anotimp. Îmi place mereu să merg aici iarna, pentru că iernile sunt blânde, asta lăsând spațiu de manevră pentru numeroase specii de păsări acvatice să ierneze aici.
Ei bine, am primit o provocare de la Enel Green Power România – să văd partea mai puțin cunoscută a defileului în toiul verii.

[așa arată, de exemplu, defileul văzut de la sârbi, în zona Mănăstirii Mraconia]

Citeste mai mult »