Mai tineți minte povestea cu corcodeii din Canary Wharf? Dar pe cea cu pelicanul din rafinăria Rompetrol? Ei bine, seria suprizelor naturalistice în medii modificate atropic, mai mult sau mai puțin, continuă. Saptamana trecută m-am întors dintr-o tură de vară (cu adevărat de vară) din extremitatea vestică a Cazanelor Dunării.
Am ajuns acolo la invitația Enel Green Power România, care are acolo unul din cele 8 parcuri eoliene de pe teritoriul țării, pentru a vedea cum stă treaba cu biodiversitatea din zonă. Invitația a fost de fapt o provocare: am primit o listă de păsări care cuibăresc în arealul parcului și am fost nevoit să fac ce face orice “listaș” care se respectă – să găsesc păsările de pe listă și eventual să îmbogățesc lista. Și uite-așa m-am trezit alergând presuri galbene prin tufele de pe dealurile ce urcă de la Dunăre…
[Presura galbenă (Emberiza citrinella), cea mai frecvent văzută pasăre din parc, mai des întâlnită decât vrăbiile chiar] Citeste mai mult »
Probabil că mulți din voi ați fost în Cazanele Dunării, cel mai frumos defileu din Europa. Este un loc unic care merită văzut indiferent de anotimp. Îmi place mereu să merg aici iarna, pentru că iernile sunt blânde, asta lăsând spațiu de manevră pentru numeroase specii de păsări acvatice să ierneze aici.
Ei bine, am primit o provocare de la Enel Green Power România – să văd partea mai puțin cunoscută a defileului în toiul verii.
[așa arată, de exemplu, defileul văzut de la sârbi, în zona Mănăstirii Mraconia]
Sfârșitul fiecărei luni din 2020 trebuie să vă țină aproape de brosere. Urmează interviul lunii aprilie din seria “Interviuri în sălbăticie“, celelalte interviuri putând fi citite aici pe blog. Astăzi, stăm de vorbă cu Lou Bertalan, birdwatcher specializat în studiul pescărușilor din întreaga lume. L-am cunoscut pe Lou doar prin intermediul Internetului, dar pasiunea cu care vorbește despre păsările sale preferate m-a entuziasmat, realmente. Este unul din cele mai captivante interviuri luate de mine, sper să vă placă și vouă la fel de mult!
Dacă ați numărat bine, azi se face o lună de la debutul acestui foileton și, așa cum sper să vă obișnuiți, la finele fiecărei luni veți găsi aici, pe blog, un nou interviul din seria “Interviuri în sălbăticie“. Astăzi, stăm de vorbă cu Vlad Cioflec, biolog și ranger la Parcul Natural Văcărești. Citeste mai mult »
Trebuie să recunosc, scriu pe blog mai rar decât prevede legea, iar multele cadre rămase nepublicate la mine pe hdd-uri își strigă pe mutește păsul de câte ori deschid computerul. A sosit momentul să mai scot câteva adre de la naftalină, pentru că ghiciți ce: stând de vorbă cu diverși oameni despre fauna de pe alte meleaguri, le povestesc despre specii fotografiate de mine, dar care fie nu sunt puse aici pe blog, fie pe Facebook unde sunt greu de găsit. Așa că încep de anul ăsta să public mai multe fotografii atât pe blog, cât și pe facebook, ordonate frumos, pe albume dedicate anumitor destinații dese vizitate de mine în scopuri naturalistice/fotografice.
Știți că de ani buni de zile lupt cu istovitoarea muncă de birou a angajatului român și îi ofer diverse subterfugii de a se relaxa – de la povești de pe coclauri fie de pe vulcani activi fie de pe plaje pustii, până la mâncăruri la ceaun sau fotografii cu animale sălbatice care să te ducă cu mintea departe de excelul ăla nenorocit și urletele șefului. Citeste mai mult »
Luna aceasta am fost invitat la o conferință foarte interesantă, pentru că știți că una din preocupările mele pentru natură se leagă și de felul în care omenirea împacă varza, capra și eventual lupul când vine vorba de mediu, resurse și exploatarea lor.
A venit vremea sa renunț la Sony. Body-urile erau vechi, depășite, în plus greutatea mică a sistemului Olympus (testat în ultimii doi ani, pe sărite, în diverse expediții după faună) îl face perfect pentru escapadele mele fără mașină. Sistemul pe care îl folosesc are un body și două obiective, mult mai ușoare și mai compacte, astfel că pot înghesui hainele pentru cateva zile, hamacul, sacul de dormit si aparatul foto cu două obiective într-un bagaj de mână de 30-35 litri.
[Un sitar de mal (Limosa limosa) în penajul de vară, fotografie realizată de la distanță destul de mare, pe vreme nefavorabilă, cu noul obiectiv de 300mm Olympus] Citeste mai mult »
Acum aproape 10 ani, am cunoscut un mare naturalist român, care mi-a produs o schimbare de paradigmă importantă. Deviza lui era “din clădiri abandonate în rezervații minunate”, referința fiind, desigur, la locurile propice pentru a observa și fotografia faună.
Luna asta se împlinește anul de când scriu la Guerrilla Radio sâmbătă de sâmbătă. Pentru asta consum câteva ore bune doar pentru a săpa în arhiva personală după fotografii, iar speciile sunt identificate în prealabil cu ajutorul prietenilor mei biologi din comunitatea științifică. Deși cred că s-au mai strecurat greșeli, eu sper că sunt minore și inerente și fie mi le veți trece cu vederea, fie mi le veți semnaliza și le voi corecta imediat.
[Specia ieșirii, un șarpe atipic și relativ comun, dar greu de găsit în goana mea prin peninsulă – Zamenis scalaris]
