Trebuie să recunosc, scriu pe blog mai rar decât prevede legea, iar multele cadre rămase nepublicate la mine pe hdd-uri își strigă pe mutește păsul de câte ori deschid computerul. A sosit momentul să mai scot câteva adre de la naftalină, pentru că ghiciți ce: stând de vorbă cu diverși oameni despre fauna de pe alte meleaguri, le povestesc despre specii fotografiate de mine, dar care fie nu sunt puse aici pe blog, fie pe Facebook unde sunt greu de găsit. Așa că încep de anul ăsta să public mai multe fotografii atât pe blog, cât și pe facebook, ordonate frumos, pe albume dedicate anumitor destinații dese vizitate de mine în scopuri naturalistice/fotografice.
Știți că de ani buni de zile lupt cu istovitoarea muncă de birou a angajatului român și îi ofer diverse subterfugii de a se relaxa – de la povești de pe coclauri fie de pe vulcani activi fie de pe plaje pustii, până la mâncăruri la ceaun sau fotografii cu animale sălbatice care să te ducă cu mintea departe de excelul ăla nenorocit și urletele șefului. Citeste mai mult »
Luna aceasta am fost invitat la o conferință foarte interesantă, pentru că știți că una din preocupările mele pentru natură se leagă și de felul în care omenirea împacă varza, capra și eventual lupul când vine vorba de mediu, resurse și exploatarea lor.
A venit vremea sa renunț la Sony. Body-urile erau vechi, depășite, în plus greutatea mică a sistemului Olympus (testat în ultimii doi ani, pe sărite, în diverse expediții după faună) îl face perfect pentru escapadele mele fără mașină. Sistemul pe care îl folosesc are un body și două obiective, mult mai ușoare și mai compacte, astfel că pot înghesui hainele pentru cateva zile, hamacul, sacul de dormit si aparatul foto cu două obiective într-un bagaj de mână de 30-35 litri.
[Un sitar de mal (Limosa limosa) în penajul de vară, fotografie realizată de la distanță destul de mare, pe vreme nefavorabilă, cu noul obiectiv de 300mm Olympus] Citeste mai mult »
Acum aproape 10 ani, am cunoscut un mare naturalist român, care mi-a produs o schimbare de paradigmă importantă. Deviza lui era “din clădiri abandonate în rezervații minunate”, referința fiind, desigur, la locurile propice pentru a observa și fotografia faună.
Luna asta se împlinește anul de când scriu la Guerrilla Radio sâmbătă de sâmbătă. Pentru asta consum câteva ore bune doar pentru a săpa în arhiva personală după fotografii, iar speciile sunt identificate în prealabil cu ajutorul prietenilor mei biologi din comunitatea științifică. Deși cred că s-au mai strecurat greșeli, eu sper că sunt minore și inerente și fie mi le veți trece cu vederea, fie mi le veți semnaliza și le voi corecta imediat.
Săptămâna trecută am avut o semnalare faunistică interesantă pentru parcul Herăstrău în condiții de iarnă. Trei pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) au fost văzuți pe raza celui mai mare parc bucureștean de mai multe persoane. Știrea, aici. Citeste mai mult »
Dragii moșului, vă anunț pe această cale ca toamna e in toi și temperaturile încep sa scadă brusc. Sezonul de teambuildinguri obișnuite s-a cam încheiat și doar acei clienți out-of-the-box mai cer, răzleț, câte un teambuilding de iarnă. Sezonul de coclauri însă nu există, așa că prefer să vă prezint locurile relativ aproape de România unde puteți înca merge într-un citybreak (sau chiar vacanță târzie) să vă bucurați de soare și chiar plajă.
[O baie in Sicilia, la Scala dei Turchi, o plimbare pe faleza de cretă sau o ședință foto pe plajă nu a omorât pe nimeni, doar pe cetățenii de acasă care stau cu unghia în gât dacă veți continua să vă plimbați și după ce sezonul de concedii se va fi terminat] Citeste mai mult »
Nu am mai publicat de ceva vreme fotografii de natură cu reușitele mele fotografice de pe coclauri, mai ales ca m-am concentrat pe reptile și acestea nu prea sunt pe placul publicului larg. Dar cum eu sunt departe de a avea un public obișnuit pe blog, îndrăznesc să cred că vă veti lăsa temerile acasă si veți aprecia o mica parte din munca mea de pe teren, adesea redusă la câteva vorbe și fotografii aruncate pe Facebook.
[Specia ieșirii, un șarpe atipic și relativ comun, dar greu de găsit în goana mea prin peninsulă – Zamenis scalaris]
