Doru Panaitescu

Nimic nu e mai frumos decât, fieldherper fiind, să te gândești la o țară anume și să exclami – hmmm, nu mai am după ce șerpi să merg acolo! Știu, mulți din voi asociați Spania cu chorizo, jamon, coride, flamenco, Pirinei, Ibiza, paella, Tenerife etc. Eu, mai defect, mă gândesc ce șerpi aș putea să văd când merg într-o țară europeană; momentan îmi ajunge herpetofauna bătrânului continent, mai ales că mai am de furcă suficient cu unele specii europene. Iar vestea bună este că, în Spania, i-am văzut pe toți. Acum, că am lista completă, vi-i prezint într-un articol lunguț, cum îmi place mie, în speranța că vă va fi de ajutor să știți cu ce lighioane fără picioare vă puteți întâlni în Peninsula Iberică.

[Nu puteam să nu ilustrez acest inceput de articol cu cea mai frumușică viperă spaniolă- vipera cantabrică (Vipera seoanei), singura viperă ce nu poate fi văzută în afara peninsulei Iberice]

Citeste mai mult »

Că tot am discutat azi la Radio Tanănana despre reptilele din București, m-am gândit să fac și aici, pe blog, o scurtă trecere în revistă a reptilelor pe car ele putem găzi în Capitală. Am întocmit o listă (ordonată pe grupe de șerpi, șopârle și țestoase) care conține speciile native, rezidente, specii native dar observate accidental (fără populații rezidente), precum si speciile introduse sau eliberate în sălbăticie, prezente în București.

Șarpele de casă (Natrix natrix) – specie nativă, rezidentă

Citeste mai mult »

O sa las câteva fotografii aici, un fel de duș rece pentru cei care admiră doar animăluțe pufoase și drăgălașe. De ce să ne mințim că natura are doar pufoșenii? Cine dorește să aibă o bună înțelegere a naturii și a echilibrelor naturale trebuie să accepte și acele animale care nu arată deloc cum ne gândim noi la un animal… în sens idilic.

[O pereche de scorpioni galbeni balcanici (Mesobuthus gibossus), unele din cel mai puțin înțelese animale de pe planetă, fotografiați pe marginea unei autostrăzi în apropiere de Atena]
Citeste mai mult »

Unul din miturile legate de păsări este (și aud asta des mai ales vara, în deltă) este că păsările pleacă toamna și totul rămâne pustiu. Și da, o plimbare prin Deltă în februarie nu se compară cu una în mai. Dar asta nu inseamnă că mitul ăla nu rămâne un mit. Vă prezint mai jos câteva păsări care sunt mult mai ușor de observat iarna decât vara, iar pe unele din ele este improbabil să le vedeți la noi în sezonul cald.

[o rață fluierătoare (Mareca penelope) fotografiată din mică distanță, astfel că se poate vedea ciocul de culoare albăstruie] Citeste mai mult »

Luna ianuarie este în general o lună „moartă” pentru fieldherperii români. Temperaturile scăzute și hibernarea generală în care intră reptilele și amfibienii de la noi (cu excepții notabile, sigur) fac ca lucrurile să lâncezească până la primele semne de primăvară. Totuși, o fotografie publicată săptămâna trecută pe Herping România (cam cel mai important grup de la noi pe tematică herpetologică) a făcut vâlvă: în Sibiu a fost semnalat un gecko din sudul continentului, prima observație pe teritoriul României pentru această specie!

[fotografie preluată cu permisiunea autorului, via George Iacob, căruia îi mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi furniza info!]
Citeste mai mult »

După povestea cu cuiburile de strigă de care v-am zis și aici pe blog, trebuie să vă reamintesc și de alt reprezentant al ordinului Strigiforme, familia Strigidae. Ciuful de pădure (Asio otus) este o bufniță de talie medie (30-40cm lungime si 90 cm anvergură), poate una din cele mai populare specii de păsări de noapte europene, datorită unui fenomen interesant. Iarna, aceste păsări se adună în colonii de iernare de pot avea de la câțiva la câteva zeci de exemplare, în mod excepțional și peste 100 de exemplare. Acest ciuf a fost fotografiat la Mogoșoaia.

Citeste mai mult »

In primele zile ale anului am avut mai multă treabă de făcut decât credeam, dar nu am neglijat proiectele mele de fotografie de natură. Una din liniile pe care am mers de când am achiziționat kitul Olympus a fost să refac portofoliul meu cu fotografii bune la specii pe care le fotografiasem prost (din varii motive). Iar acum obiectivul 100-400mm de la Panasonic îmi permite să fac fotografii bune de la distanțe mai mari decat cele la care trebuia să mă poziționez cu cu vechiul Sony (aici mă ajută factorul de crop de 2, față de 1.5). Așa că, cumulat cu hotărârea de a pune mai multe fotografii pe blog și mai puține pe Facebook pentru 2021, iată câteva fotografii pe care nu le-am publicat pe rețelele de socializare și care merită să fie puse pe spațiul public.

Încep cu singura fotografie din 2019, restul fiind realizate în 2020. Acest șoim de iarnă a stat dubios de cuminte la fotografiat. Regula de a nu ieși din mașină când păsările sunt aproape de aparatul foto a funcționat.

[Șoim de iarnă (Falco columbarius), undeva în Spania, octombrie 2019] Citeste mai mult »

Anul ăsta noiembrie a picat prost la mine, din multe puncte de vedere. Cea mai mare problemă pe care o au fotografii de natură la începutul sezonului rece este lumina slabă (puține ore de soare pe lună – da, ore pe lună, că sunt ani în care nu iese soarele saptămâni la rând). În acest context, am încercat să sfidez luna asta mohorâtă, ciupind ședințe foto de fiecare dată când a ieșit soarele. Procesul continuă, dar vreau să vă arăt câteva reușite prinse pe soare cu animale fotografiate în prima jumătate a acestei luni în care, teoretic, nu prea ai șanse să faci fotografii acceptabile. În acest prim episod vă arăt câteva fotografii de la mare.

[O pereche de „vrăbii” cu mult alb pe aripi caută cu frenezie insecte pe plajă. Pasărea omătului (Plectrophenax nivalis) este o specie nordică ce iernează la noi] Citeste mai mult »

Am fost acuzat că gătesc mai des decât scriu pe blog. Cum nu pot infirma / dezminți această informație, încerc mai jos să repar prejudiciul cu o rețetă pe care am încercat-o acum ceva ani (în 2016) și nu am apucat să o public pentru că mereu m-am luat cu altele. Mai jos, vă prezint o reteță de mult uitată, dar considerată o delicatesă la final de secol 19 – natincă de gâscă sau gât de gâscă umplut. Este o rețetă de toamnă târzie sau început de decembrie, când porcul trage să iasă pe primul loc la greutate și aveti totuși poftă de o porceală culinară de sezon.

Citeste mai mult »

text: Doru Panaitescu
fotografii: Doru Panaitescu, Aurelian Nedelcu

Mai tineți minte povestea cu corcodeii din Canary Wharf? Dar pe cea cu pelicanul din rafinăria Rompetrol? Ei bine, seria suprizelor naturalistice în medii modificate atropic, mai mult sau mai puțin, continuă. Saptamana trecută m-am întors dintr-o tură de vară (cu adevărat de vară) din extremitatea vestică a Cazanelor Dunării.

Am ajuns acolo la invitația Enel Green Power România, care are acolo unul din cele 8 parcuri eoliene de pe teritoriul țării, pentru a vedea cum stă treaba cu biodiversitatea din zonă. Invitația a fost de fapt o provocare: am primit o listă de păsări care cuibăresc în arealul parcului și am fost nevoit să fac ce face orice “listaș” care se respectă – să găsesc păsările de pe listă și eventual să îmbogățesc lista. Și uite-așa m-am trezit alergând presuri galbene prin tufele de pe dealurile ce urcă de la Dunăre…

[Presura galbenă (Emberiza citrinella), cea mai frecvent văzută pasăre din parc, mai des întâlnită decât vrăbiile chiar] Citeste mai mult »