Archive for Regionalisme

Inapoi din weekend

De data asta un extended weekend. Prima parte a traseului – Bucuresti – Braila – Iasi – Braila – Macin – Bucuresti, a doua parte Bucuresti – Drobeta – Jupanesti – Herculane si retur. Citeste mai mult »

Comentarii

Pituti

“- Ai venit sa iei pitutzii?

– Eu nu stiu pe nici o Tutzi! :DDDD”

Citatul reproduce valentele nebanuite ale limbii romane: in Bihor/Apuseni, pitutzii sunt hribii pe care ii stim de prin alte parti.

SI un citat-cimilitura pentru premianti: ce intelegeti din fraza de mai jos? Raspunsul vine si el imediat, dar astept totusi pareri (ordinarii de prin partea Bihorului sa se abtina macar in primele ore:)):

In cuptioriste este un piporos pus p-un labosh mnierau“.

Ei, ce ziceti?

Comments (6)

Retete culinare de prin Braila

Stiu ca retetele difera, dar la Braila varianta bunica-mii de scordolea cu peste se face asa:

Se ia pestele uscat si sarat si se marunteste, apoi se adauga la piureul obisnuit, facut neaparat cu lapte si speriat cu putin unt si usturoi. Unii pun si nuca, cel putin in retetele de pe internet asa am mai gasit. Eu am mancat fara miez de nuca, doar cu zeama de la peste (de regula scrumbie afumata crap afumat, sarat si uscat) si este delicios. 

Si inca o reteta de la Braila: Imambaldi sau imambaildi (reteta de Braila a pierdut un insignifiant i, dar nu conteaza). Numele dupa cum stiti vine de la legenda unui sultan care, invitand un imam (preot turc) la amsa fara a spune nevestei, a pus-o chiar pe sotia acestuia intr-o mare incurcatura. La repezeala, sotia inventiva a aruncat peste niste vinete scurse niste legume ramase de la masa, tocate marunt in prealabil. Dupa ce a gustat, preotul a lesinat, atat de buna era acea mancarica preparata in graba. Imamba(i)ldi ar insemna in turca: imam-ul a lesinat. Si acum sa revenim la reteta. Mamaia mea Margareta gatea imambaldi asa:

Vinetele taiate in felii potrivite si scurse prin presare, dar cu tot cu coaja, erau aruncate in cuptor (intr-o tava unsa cu ulei) dupa ce erau ornate pe deasupra cu felii de rosii si condimente. Apoi intreaga trebusoara era bagata repejor la frigider si servita rece, cu paine proaspata, adusa de tataie de dimineata de la brutarie. In zilele toride de vara cand in stomac nu prea mai intra nimic, aceasta mancare grea, desi fara carne, intra cu surinta pentru ca era servita rece, langa un pahar cu iaurt.  Eu as fi pus si niste feliute de ghiuden (e corect si ghiudem, dar asa e corect, cu n la coada)

Hai sa aveti pofta buna zilele astea, chiar daca nu e vara, si sa aveti un Craciun cum vi-l doriti!

Comments (3)

Un regionalism pe zi

Cu dedicatie pentru Corina:

BOSOLÍ vb. v. burduşi, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

Cuvant folosit la greu in Braila:D  

(Sursa: Dexonline.ro)

Comentarii

Gurgui

GURGÚI, gurguie, s.n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojiţe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – Cf. lat. g u r g u l i o „beregată“. (sursa: www.dexonline.ro)

Via Creata.

Comments (1)

Codul “mustatei”

Nu-i asa ca in forma scrisa nici nu va dati seama despre ce e vorba? Sau daca e vorba de un “piaptan”?

Asa o sa zica si copiii nostri peste cativa ani la interviuri. Pentru ca asa invata de la Cartoon Network, in cadrul unui desen animat plin de violenta difuzat chiar in aceste momente in care scriu acest post.

Era vorba de codul mustatii, pentru ca mustata are si ea codul ei in acest desen animat, iar “pieptanul” este de fapt un pieptene, plural piepteni.

Cu sinonimele darac, dărăcitor, furculiţă, regulator, scărmănătoare, surdină, ţesală (sursa www.dexonline.ro), pieptenele este unul din cele mai pocite cuvinte in vorbirea curenta.  

Recomandam celor de la Cartoon Network o lectie de gramatica de clasa a patra, sunt convins ca au mult de invatat, mai ales cand firma de traduceri folosita este din Oradea si este compusa si din redactori maghiari care probabil au studiat la scoala in limba materna si au invatat limba romana ca limba straina (n.a. nu am retinut exact numele firmei si nici numele redactorilor maghiari – vreo doi dintr-o enumerare de sase nume, dar asta nu inseamna ca toti copiii romani trebuie sa auda de “codul mustatei” si de “piaptan” de la un post de desene cu pretentii cum este Cartoon Network).

 

Comentarii

Oaie la groapa (restanta de weekend)

Se cauta o stana. Se achizitioneaza o oaie. Se prepara dupa reteta originala. Se mananca oaia. Se bea vin. Petrecerea continua.

Se pare insa ca nu toate retelele sunt retinute asa cum ar trebui. Asa ca:

Am mers la stana. Am achizitionat o noatena. De 20 de kile, jupuita, eviscerata. Am adus-o la cabana, am sapat o groapa prea mica pentru dimensiunile preparatului, am incins un foc, am transat oaia in bucati potrivite si am invelit carnea in blana. Am acoperit din nou cu jar si apoi cu pamant. Dupa 6 ore oaia era putin calduta nici urma de bine facuta. Am dezgropat oaia, am aruncat blana aproape intacta si am pus carnea in ceaunul de care vorbeam aici. Am fiert carnea alte sase ore in vin si la 4 dimineata cine mai era treaz a gustat dintr-o oaie senzationala pregatita de Mariana, multumim!

Practic putem vorbi de o reteta originala unicat de oaie la groapa si ceaun.:D

Si acum reteta originala:

Se ia o oaie tanara (sub un an) care in prealabil a fost tunsa de blana, se taie fara a fi jupuita si se eviscereaza. Intr-o groapa mare captusita cu pietre se facce un foc foarte mare (nu ce am facut noi). Se umple carcasa animalului iar cu pietre si se aseaza cu spatele in jos, astfel incat pietrele din burta sa fie cat mai aproape de suprafata gropii. Se acopera din nou cu pietre de marime potrivita (cat pumnul), apoi cu pamant (lut). Deasupra ultimului strat (de lut) se incinge un foc la fel de mare ca cel din groapa. Dupa aproximativ 6-7 ore se aude o bufnitura cauzata de gazele adunate in interior. In acest moment oaia este gata si trebuie scoasa de sub pietre.

Cam departe de ce am facut noi, nu? A asistat cineva la asemenea festin? Sunt decis sa merg la o stana sa vad pe viu (cum fac ciobanii de la Bolboci de exemplu), nu din auzite la a saptea ureche.

Si tot din acest weekend: era sa infig masina intr-o mare balta cu noroi, chiar in fata la pestera Curecea (care inca nu are apa pe vremea asta), incercand sa trec pe unde a trecut acum vreo doi ani Gogo cu un Daihatsu Rocky preparat pentru asa ceva. Noroc ca eram in reductor si am reusit sa ies la a doua incercare, altfel cautam iar cai sau tractor.:D

Am prins o frumoasa zapada de octombrie, motiv pentru care am tras o tura foto de dimineata, avand in vizor pasarile din zona. Ce am vazut: ticlean, macaleandru, codros, pietrar sur, viespar, pitigoi mare, silvie (inca nu am identificat de care). Vin si poze putin mai tarziu.

Comments (3)

« Pagina precedentă « Pagina precedentă Next entries »