Doru Panaitescu

Vă spuneam într-unul din articolele recente de pe blog că plec în muntii Apuseni, în cautarea naturii pure. De ani de zile, sunt cel mai mare chiulău al vieții de oraș. Ori de câte ori am avut ocazia – chiar și în timpul săptămânii sau când eram la birou, pe vremuri 🙂 – am profitat de orice ocazie sau oră liberă să fug în mijlocul naturii.

[așa arată pajiștile pline de brândușe în luna aprilie în Apuseni; daca toamna este blândă, acest peisaj se repeta de două ori pe an, spre încântarea fotografilor și puținilor turiști care vin în zonă]

Citeste mai mult »

Nu mai rezist în oraș. Trebuie sa fug. Destinația mea de saptamana aceasta, munții Apuseni. Cu tot ce e mai frumos acolo…

Cu arborii săi falnici care au scapat de furia și presiunea civilizatiei și a nevoii de materii prime…

Citeste mai mult »

Da, probabil știți, acum 648 de ani pe vremea asta, cetatea (cetatea, da?) Brăilei era atestată documentar prin documentul trimis de un baiet Vladislav , domnitor nitel pe atunci, neguțătorilor brasoveni (pentru cei care jucau baschet la ora de istorie, orașul a fost întemeiat in secolul XII de teutoni, nu de turci, cum știe toata lumea; în plus, Brăila vine de la Brailöw (germană) nu de la Ibrail, care e o transcriere fonetica a vremii, turcească desigur, dar nefericită, amintindu-ne doar ca orașul a fost raia turcească vreme de peste 350 de ani intre 1554 si 1828-1829). Important e ca era cetate cu aproape 100 de ani inaintea orasului „moldovenesc adevărat” de la doar 15 kilometri nord distanță (sic!)

Azi, la ceas aniversar, conformându-mă umil cererii publicului, am scris dupa dictare (mama, profă de latină alea alea) cum se face o baclava ca la Brăila (în opinia mea mai gustoasă decât variantele din comerțul capitalist actual), gust pe care îl știu din copilărie pentru că în Brăila influențele balcanice (grecești, turcești etc) plus influențele slave faceau parte din ADN-ul urbei. Așa ca uite cum se face o baclava tradițională în cinci pași simpli 🙂

Citeste mai mult »

Da, special am scris mureșană și nu mureșeană. Pentru că așa se vorbește prin locurile acelea și nu merită să pocim noi cuvântul locului cu desinențe de sudiști. Așa am și fost întrebat la conferința de presă de săptamâna trecută ce s-a desfășurat în proaspăt renovata cetate medievală Târgu Mureș, care are si un site dedicat. Dar nu despre Internet vreau să vă povestesc azi, ci despre locul ăsta cu potențial fructificabil în turism cultural și nu numai.

Citeste mai mult »

Cand eram mic imi doream sa ma fac cioban. Sa am stana mea, oile mele si mai ales muntele meu de branza. Nu a fost sa fie, dar din cand in cand inca mai visez ca locuiesc pe o insula de branza regenerabila, fireste, din care pot manca dupa pofta. Asa ca deseara, Wildescapes organizeaza la taverna Meze, cu sprijinul Napolact si Elcomex, o degustare de branzeturi, prezentata de Mircea Panaitescu aka Zerocalorii. Degustarea are loc pe modelul degustarii de ulei de masline: Doru, Mircea & friends.

Citeste mai mult »

Dragii mei, dupa cum stiti, a fi gurmand nu inseamna sa infuleci un ceaun de gulas pe zi. Inseamna si o continua educatie a gustului, si ce poate fi mai buna pentru educatia papilei decat o degustare? Dupa degustarile de miere si whisky tinute de clanul Panaitestilor, urmeaza o noua zona: uleiul de masline.

[masline din Sicilia, fotografiate in septembrie 2013, cu putin timp inainte de perioada culesului, care variaza in bazinul Mediteranei din septembrie pana in decembrie inclusiv]

Citeste mai mult »

Dupa cum stiti de anii trecuti (2012, 2013), Marius Tudosiei de la Bacania Veche ma tot invita sa-i gastesc in emisiune. Anul acesta (sambata mai exact pentru cei care nu au stat cu ochii pe televizor) am fost iarasi invitat de Marius sa-i gatesc ceva bun. Daca in 2012 am gatit mamaliguta toponita, cartofi copti in lapte si pui chinezesc in sapte culori iar in 2013 am gatit curcan, musaca si imambayaldi, anul asta este anul.. pestelui. Am gatit trei retete traditionale, doua cu crap si una cu stiuca, asa cum le-am prins si eu la randu-mi de la altii mai mesteri ca mine.

Citeste mai mult »

Stiati ca de cate ori merg in Apuseni ma intorc de acolo cu accent de ardelean? E firesc, ar zice unii, dar mie imi place. Trecand peste drumul lung cu prea putina autostrada, orice excursie dincolo de Carpatii Meridionali te invita la relaxare, pentru ca apuci sa te deconectezi. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc, ci despre ideea de deconectare, de fuga de cotidian, de evadarea in natura sau oriunde altundeva, desparte de stresul cotidian. Saptamana aceasta am primit o astfel de provocare: cum sa te deconectezi fugind pentru o secunda din tumultul zilnic, fara sa alegi calea muntelui sau a sihastriilor, cum fac eu de obicei. Si pentru ca acest imbold a fost primit de Napolact, am scos de la naftalina cateva fotografii facute pe film…

Citeste mai mult »

Dupa cum stiti, cand vine vorba de coclauri ma tin de șotii. Mai un teambuilding, mai o specie noua, mai o fotografie, mai un drum putin batut. Si desigur, din cand in cand mai rapesc oameni de bine din mediul lor obisnuit. Weekendul asta, peste o ora mai exact, dam startul aventurii „Rapirea eroului urban”, o campanie initiata de KFC Romania in cadrul unei campanii mai largi, #pebune, despre care v-am povestit deja aici pe blog.

Citeste mai mult »

Cei mai multi oameni, auzind de Marea Adriatica, se gandesc aproape automat la Croatia, cu a sa cetate la malul marii, Dubrovnik. Sau la golful Kotor. Sau in cel mai rau caz la Muntenegru, dar evident, tot legat de genul ala de vacanta la plaja. Pentru mine insa, Adriatica este marea unde se formeaza doua delte: Delta Padului, langa Venetia, respectiv delta raului Lumi Drim din Albania, spre care purcedem in aceasta noua expeditie din cadrul Proiectului Deltele Europei.

Citeste mai mult »