Doru Panaitescu

Că tot am discutat azi la Radio Tanănana despre reptilele din București, m-am gândit să fac și aici, pe blog, o scurtă trecere în revistă a reptilelor pe car ele putem găzi în Capitală. Am întocmit o listă (ordonată pe grupe de șerpi, șopârle și țestoase) care conține speciile native, rezidente, specii native dar observate accidental (fără populații rezidente), precum si speciile introduse sau eliberate în sălbăticie, prezente în București.

Șarpele de casă (Natrix natrix) – specie nativă, rezidentă

Citeste mai mult »

O sa las câteva fotografii aici, un fel de duș rece pentru cei care admiră doar animăluțe pufoase și drăgălașe. De ce să ne mințim că natura are doar pufoșenii? Cine dorește să aibă o bună înțelegere a naturii și a echilibrelor naturale trebuie să accepte și acele animale care nu arată deloc cum ne gândim noi la un animal… în sens idilic.

[O pereche de scorpioni galbeni balcanici (Mesobuthus gibossus), unele din cel mai puțin înțelese animale de pe planetă, fotografiați pe marginea unei autostrăzi în apropiere de Atena]
Citeste mai mult »

Unul din miturile legate de păsări este (și aud asta des mai ales vara, în deltă) este că păsările pleacă toamna și totul rămâne pustiu. Și da, o plimbare prin Deltă în februarie nu se compară cu una în mai. Dar asta nu inseamnă că mitul ăla nu rămâne un mit. Vă prezint mai jos câteva păsări care sunt mult mai ușor de observat iarna decât vara, iar pe unele din ele este improbabil să le vedeți la noi în sezonul cald.

[o rață fluierătoare (Mareca penelope) fotografiată din mică distanță, astfel că se poate vedea ciocul de culoare albăstruie] Citeste mai mult »

Luna ianuarie este în general o lună „moartă” pentru fieldherperii români. Temperaturile scăzute și hibernarea generală în care intră reptilele și amfibienii de la noi (cu excepții notabile, sigur) fac ca lucrurile să lâncezească până la primele semne de primăvară. Totuși, o fotografie publicată săptămâna trecută pe Herping România (cam cel mai important grup de la noi pe tematică herpetologică) a făcut vâlvă: în Sibiu a fost semnalat un gecko din sudul continentului, prima observație pe teritoriul României pentru această specie!

[fotografie preluată cu permisiunea autorului, via George Iacob, căruia îi mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi furniza info!]
Citeste mai mult »

Dragii mei, am vești bune de la coordonatorul proiectului „Adoptă o bufniță”, Alex Birău. Vi-l reproduc mai jos, cu mențiunea că vom reveni periodic cu noutăți, pe măsură ce proiectul avansează. Momentan sunt gata primele 5 cuiburi, urmează și celelalte. Să sperăm că se vor ocupa cât mai multe! Cuiburile sunt realizate după proiecte similare din UK iar aici puteți vedea de aproape unul din cuiburile realizate cu ajutorul vostru. În prim plan se poate observa platforma pe care vor sta adulții si, sperăm noi, primii pui!

[Cuib realizat conform specificațiilor, inainte de montaj] Citeste mai mult »

Anul ăsta noiembrie a picat prost la mine, din multe puncte de vedere. Cea mai mare problemă pe care o au fotografii de natură la începutul sezonului rece este lumina slabă (puține ore de soare pe lună – da, ore pe lună, că sunt ani în care nu iese soarele saptămâni la rând). În acest context, am încercat să sfidez luna asta mohorâtă, ciupind ședințe foto de fiecare dată când a ieșit soarele. Procesul continuă, dar vreau să vă arăt câteva reușite prinse pe soare cu animale fotografiate în prima jumătate a acestei luni în care, teoretic, nu prea ai șanse să faci fotografii acceptabile. În acest prim episod vă arăt câteva fotografii de la mare.

[O pereche de „vrăbii” cu mult alb pe aripi caută cu frenezie insecte pe plajă. Pasărea omătului (Plectrophenax nivalis) este o specie nordică ce iernează la noi] Citeste mai mult »

text: Doru Panaitescu
fotografii: Doru Panaitescu, Aurelian Nedelcu

Mai tineți minte povestea cu corcodeii din Canary Wharf? Dar pe cea cu pelicanul din rafinăria Rompetrol? Ei bine, seria suprizelor naturalistice în medii modificate atropic, mai mult sau mai puțin, continuă. Saptamana trecută m-am întors dintr-o tură de vară (cu adevărat de vară) din extremitatea vestică a Cazanelor Dunării.

Am ajuns acolo la invitația Enel Green Power România, care are acolo unul din cele 8 parcuri eoliene de pe teritoriul țării, pentru a vedea cum stă treaba cu biodiversitatea din zonă. Invitația a fost de fapt o provocare: am primit o listă de păsări care cuibăresc în arealul parcului și am fost nevoit să fac ce face orice “listaș” care se respectă – să găsesc păsările de pe listă și eventual să îmbogățesc lista. Și uite-așa m-am trezit alergând presuri galbene prin tufele de pe dealurile ce urcă de la Dunăre…

[Presura galbenă (Emberiza citrinella), cea mai frecvent văzută pasăre din parc, mai des întâlnită decât vrăbiile chiar] Citeste mai mult »

Probabil că mulți din voi ați fost în Cazanele Dunării, cel mai frumos defileu din Europa. Este un loc unic care merită văzut indiferent de anotimp. Îmi place mereu să merg aici iarna, pentru că iernile sunt blânde, asta lăsând spațiu de manevră pentru numeroase specii de păsări acvatice să ierneze aici.
Ei bine, am primit o provocare de la Enel Green Power România – să văd partea mai puțin cunoscută a defileului în toiul verii.

[așa arată, de exemplu, defileul văzut de la sârbi, în zona Mănăstirii Mraconia]

Citeste mai mult »

Sfârșitul fiecărei luni din 2020 trebuie să vă țină aproape de browsere. Urmează interviul lunii aprilie din seria „Interviuri în sălbăticie„, celelalte interviuri putând fi citite aici pe blog. Astăzi, stăm de vorbă cu Lou Bertalan, birdwatcher specializat în studiul pescărușilor din întreaga lume. L-am cunoscut pe Lou doar prin intermediul Internetului, dar pasiunea cu care vorbește despre păsările sale preferate m-a entuziasmat, realmente. Este unul din cele mai captivante interviuri luate de mine, sper să vă placă și vouă la fel de mult!

Citeste mai mult »

Activitatea de observare/fotografiere a faunei este un hobby deosebit de ofertant pentru oameni de toate vârstele, indiferent de loc, pregătire, profesie actuală sau situație materială. De aceea, mi-am propus ca în acest an să vă fac cunoscuți oameni implicați în această frumoasă pasiune. Am în plan să scot la lumină nume românești mai puțin cunoscute ale mișcării naturalistice din România. Voi avea, aici pe blog, un foileton de 12 episoade – 12 interviuri, cu frecvență lunară. Aceste interviuri vor fi publicate în regim mixt (text – foto – video sau chiar și alte formate, după caz). Acest proiect este realizat „in memoriam„, un mic omagiu pentru munca asiduă a regretatului Ovidiu Neculai Bufnilă, responsabil comunicare la Societatea Ornitologică Română, căruia sunt sigur că i-ar fi plăcut nespus să citească aceste interviuri ce îmbină cele două lucruri care îl „activau” la orice oră din zi și din noapte – comunicarea și păsările.

[Silvie de tufiș (Sylvia undata), fotografiată de Gabriel Plăiașu în Andaluzia, Spania]
Citeste mai mult »