Doru Panaitescu

Am ajuns anul trecut în vară în Cazane, mai precis în incinta parcului eolian de la Sveta Helena la invitația Enel Green Power România, care are acolo unul din cele 8 parcuri eoliene de pe teritoriul țării, pentru a vedea cum stă treaba cu biodiversitatea din zonă. Invitația a fost de fapt o provocare: am primit o listă de păsări care cuibăresc în arealul parcului și le-am trecut în revistă.

[Imagine de anul trecut cu o ciocârlie de pădure (Lululla arborea) fotografiată la Sveta Helena] Citeste mai mult »

Unul din miturile legate de păsări este (și aud asta des mai ales vara, în deltă) este că păsările pleacă toamna și totul rămâne pustiu. Și da, o plimbare prin Deltă în februarie nu se compară cu una în mai. Dar asta nu inseamnă că mitul ăla nu rămâne un mit. Vă prezint mai jos câteva păsări care sunt mult mai ușor de observat iarna decât vara, iar pe unele din ele este improbabil să le vedeți la noi în sezonul cald.

[o rață fluierătoare (Mareca penelope) fotografiată din mică distanță, astfel că se poate vedea ciocul de culoare albăstruie] Citeste mai mult »

După povestea cu cuiburile de strigă de care v-am zis și aici pe blog, trebuie să vă reamintesc și de alt reprezentant al ordinului Strigiforme, familia Strigidae. Ciuful de pădure (Asio otus) este o bufniță de talie medie (30-40cm lungime si 90 cm anvergură), poate una din cele mai populare specii de păsări de noapte europene, datorită unui fenomen interesant. Iarna, aceste păsări se adună în colonii de iernare de pot avea de la câțiva la câteva zeci de exemplare, în mod excepțional și peste 100 de exemplare. Acest ciuf a fost fotografiat la Mogoșoaia.

Citeste mai mult »

Dragii mei, am vești bune de la coordonatorul proiectului „Adoptă o bufniță”, Alex Birău. Vi-l reproduc mai jos, cu mențiunea că vom reveni periodic cu noutăți, pe măsură ce proiectul avansează. Momentan sunt gata primele 5 cuiburi, urmează și celelalte. Să sperăm că se vor ocupa cât mai multe! Cuiburile sunt realizate după proiecte similare din UK iar aici puteți vedea de aproape unul din cuiburile realizate cu ajutorul vostru. În prim plan se poate observa platforma pe care vor sta adulții si, sperăm noi, primii pui!

[Cuib realizat conform specificațiilor, inainte de montaj] Citeste mai mult »

In primele zile ale anului am avut mai multă treabă de făcut decât credeam, dar nu am neglijat proiectele mele de fotografie de natură. Una din liniile pe care am mers de când am achiziționat kitul Olympus a fost să refac portofoliul meu cu fotografii bune la specii pe care le fotografiasem prost (din varii motive). Iar acum obiectivul 100-400mm de la Panasonic îmi permite să fac fotografii bune de la distanțe mai mari decat cele la care trebuia să mă poziționez cu cu vechiul Sony (aici mă ajută factorul de crop de 2, față de 1.5). Așa că, cumulat cu hotărârea de a pune mai multe fotografii pe blog și mai puține pe Facebook pentru 2021, iată câteva fotografii pe care nu le-am publicat pe rețelele de socializare și care merită să fie puse pe spațiul public.

Încep cu singura fotografie din 2019, restul fiind realizate în 2020. Acest șoim de iarnă a stat dubios de cuminte la fotografiat. Regula de a nu ieși din mașină când păsările sunt aproape de aparatul foto a funcționat.

[Șoim de iarnă (Falco columbarius), undeva în Spania, octombrie 2019] Citeste mai mult »

Anul ăsta noiembrie a picat prost la mine, din multe puncte de vedere. Cea mai mare problemă pe care o au fotografii de natură la începutul sezonului rece este lumina slabă (puține ore de soare pe lună – da, ore pe lună, că sunt ani în care nu iese soarele saptămâni la rând). În acest context, am încercat să sfidez luna asta mohorâtă, ciupind ședințe foto de fiecare dată când a ieșit soarele. Procesul continuă, dar vreau să vă arăt câteva reușite prinse pe soare cu animale fotografiate în prima jumătate a acestei luni în care, teoretic, nu prea ai șanse să faci fotografii acceptabile. În acest prim episod vă arăt câteva fotografii de la mare.

[O pereche de „vrăbii” cu mult alb pe aripi caută cu frenezie insecte pe plajă. Pasărea omătului (Plectrophenax nivalis) este o specie nordică ce iernează la noi] Citeste mai mult »

text: Doru Panaitescu
fotografii: Doru Panaitescu, Aurelian Nedelcu

Mai tineți minte povestea cu corcodeii din Canary Wharf? Dar pe cea cu pelicanul din rafinăria Rompetrol? Ei bine, seria suprizelor naturalistice în medii modificate atropic, mai mult sau mai puțin, continuă. Saptamana trecută m-am întors dintr-o tură de vară (cu adevărat de vară) din extremitatea vestică a Cazanelor Dunării.

Am ajuns acolo la invitația Enel Green Power România, care are acolo unul din cele 8 parcuri eoliene de pe teritoriul țării, pentru a vedea cum stă treaba cu biodiversitatea din zonă. Invitația a fost de fapt o provocare: am primit o listă de păsări care cuibăresc în arealul parcului și am fost nevoit să fac ce face orice “listaș” care se respectă – să găsesc păsările de pe listă și eventual să îmbogățesc lista. Și uite-așa m-am trezit alergând presuri galbene prin tufele de pe dealurile ce urcă de la Dunăre…

[Presura galbenă (Emberiza citrinella), cea mai frecvent văzută pasăre din parc, mai des întâlnită decât vrăbiile chiar] Citeste mai mult »

Sfârșitul fiecărei luni din 2020 trebuie să vă țină aproape de browsere. Urmează interviul lunii aprilie din seria „Interviuri în sălbăticie„, celelalte interviuri putând fi citite aici pe blog. Astăzi, stăm de vorbă cu Lou Bertalan, birdwatcher specializat în studiul pescărușilor din întreaga lume. L-am cunoscut pe Lou doar prin intermediul Internetului, dar pasiunea cu care vorbește despre păsările sale preferate m-a entuziasmat, realmente. Este unul din cele mai captivante interviuri luate de mine, sper să vă placă și vouă la fel de mult!

Citeste mai mult »

Dacă ați numărat bine, azi se face o lună de la debutul acestui foileton și, așa cum sper să vă obișnuiți, la finele fiecărei luni veți găsi aici, pe blog, un nou interviul din seria „Interviuri în sălbăticie„. Astăzi, stăm de vorbă cu Vlad Cioflec, biolog și ranger la Parcul Natural Văcărești.

Citeste mai mult »

Trebuie să recunosc, scriu pe blog mai rar decât prevede legea, iar multele cadre rămase nepublicate la mine pe hdd-uri își strigă pe mutește păsul de câte ori deschid computerul. A sosit momentul să mai scot câteva adre de la naftalină, pentru că ghiciți ce: stând de vorbă cu diverși oameni despre fauna de pe alte meleaguri, le povestesc despre specii fotografiate de mine, dar care fie nu sunt puse aici pe blog, fie pe Facebook unde sunt greu de găsit. Așa că încep de anul ăsta să public mai multe fotografii atât pe blog, cât și pe facebook, ordonate frumos, pe albume dedicate anumitor destinații dese vizitate de mine în scopuri naturalistice/fotografice.

[Specia ieșirii, un șarpe atipic și relativ comun, dar greu de găsit în goana mea prin peninsulă – Zamenis scalaris]

Citeste mai mult »