Știți că de ani buni de zile lupt cu istovitoarea muncă de birou a angajatului român și îi ofer diverse subterfugii de a se relaxa – de la povești de pe coclauri fie de pe vulcani activi fie de pe plaje pustii, până la mâncăruri la ceaun sau fotografii cu animale sălbatice care să te ducă cu mintea departe de excelul ăla nenorocit și urletele șefului. Citeste mai mult »
A venit vremea sa renunț la Sony. Body-urile erau vechi, depășite, în plus greutatea mică a sistemului Olympus (testat în ultimii doi ani, pe sărite, în diverse expediții după faună) îl face perfect pentru escapadele mele fără mașină. Sistemul pe care îl folosesc are un body și două obiective, mult mai ușoare și mai compacte, astfel că pot înghesui hainele pentru cateva zile, hamacul, sacul de dormit si aparatul foto cu două obiective într-un bagaj de mână de 30-35 litri.
[Un sitar de mal (Limosa limosa) în penajul de vară, fotografie realizată de la distanță destul de mare, pe vreme nefavorabilă, cu noul obiectiv de 300mm Olympus]
Citeste mai mult »
Acum aproape 10 ani, am cunoscut un mare naturalist român, care mi-a produs o schimbare de paradigmă importantă. Deviza lui era “din clădiri abandonate în rezervații minunate”, referința fiind, desigur, la locurile propice pentru a observa și fotografia faună.
Săptămâna trecută am avut o semnalare faunistică interesantă pentru parcul Herăstrău în condiții de iarnă. Trei pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) au fost văzuți pe raza celui mai mare parc bucureștean de mai multe persoane. Știrea, aici. Citeste mai mult »
Puțin folosit în afara mediului cazon, acest cuvânt desemnează o trupă special pregătită pentru a fi parașutată sau debarcată pe teritoriul inamic. Dar ce are de-a face asta cu naturalismul? De multe ori, pentru a vedea în sălbăticie specii mai „grele” este nevoie de eforturi deosebite. Azi iau calea Clujului, de unde voi zbura intr-o țară îndepărtată din Europa, unde voi merge prin munți alături de un prieten la fel de zgubilitic si cu aceleasi apucaturi de fotografiat, în conditii greu de imaginat pentru cei ce considera vacanță mersul la mare și leșinatul pe plajă. Citeste mai mult »
–-
(actualizat la 07.iun.2023)
Pentru că știu că articolele lungi, documentate, sunt mai citite decât cele scurte și pentru că articolul despre viperele din Romania, respectiv cel despre șopârlele României au fost bine primite de cetățenii plictisiți de articolele bombastice despre invaziile de șerpi din presă, m-am gândit că azi, prima zi oficială de toamnă, e un moment bun să citiți despre speciile de șerpi din România.
[Portret de șarpe de casă – Natrix natrix, șarpele cu care este cel mai probabil să vă întâlniți în România] Citeste mai mult »
Vă întrebam săptamâna trecută pe Facebook: care e legătura dintre birdwatching și telefonia mobilă? Răspunsul ni-l dă un proiect extrem de interesant de monitorizare participativă sprijinit de Enel România: cu un telefon mobil cu camera si GPS (adica un telefon mobil „obișnuit”), poți pune umărul la protejarea uneia din cele mai populare specii de păsări din țara noastră: barza albă.
[Barză albă (Ciconia ciconia), fotografiată în mijlocul satului Comana]
Citeste mai mult »
…am uitat să vă spun că, o dată la câțiva pași, îmi trag sufletul și imortalizez locurile, respectiv habitatele unde imi plimb făptura întru surprinderea animalelor. Vă povestesc despre asta pe blog destul de rar pentru ca nu ma consider un fotograf bun de peisaj. Dar trebuie să recunosc cu mâna pe inimă, uneori îmi doresc să rămân acolo, pentru ca sunt invidios pe acele animăluțe care văd asemenea peisaje…
[subsemnatul, cu ochii după vulturi suri (Gyps fulvus), o specie care reușește să prospere aici, în stâncăriile din Spania. Vedere din canionul Syurana, în apropiere de Barcelona] Citeste mai mult »
Deși am avut un program incărcat in acest început de an (traininguri, teambuildinguri, alte cursuri), nu despre „job” vreau să vă povestesc azi, ci despre celălalt job, care incepe să îmi acapareze tot timpul liber – și-mi convine de minune asta! Acest inceput de an a fost marcat de o necontenită goană după specii noi, o mică „nebunie” (drog, drog, dar inofensiv mie sau celor din jur, certat poate doar cu portofelul meu). Nebunia asta m-a cuprins mai cu seamă in ultimii ani, cam de prin 2014 așa, ani în care, practic, am cam „semnat” contract de exclusivitate cu fauna europeană, în special cu păsările, reptilele si amfibienii bătrânului continent. Acum, că m-am liniștit nițel, trag linie și mă uit că am strâns suficiente cadre bune cu specii frumoase să vă arăt din munca mea de pe teren din ultimele luni (și specii noi, firește, dar și din cele deja cunoscute de voi in portofoliul meu de specii). Citeste mai mult »
Una din cele mai neroade afirmatii pe care le aud în discuțiile despre fauna Romaniei este: „daca vrei să vezi păsări, trebuie să mergi în Delta Dunării”. Serios?? mă uit eu mirat. Și atunci cum îți explici că mai putin de 10% din speciile văzute de mine sunt fotografiate în Delta Dunarii? Pai… nu ai mers destul, vine replica, amuzantă de-a dreptul. Realitatea este nițel la mijloc: sunt păsări destule în Delta, slavă Domnului! Dar asta nu înseamnă că sunt numai acolo. Personal știu câteva specii (le numar pe degetele de la ambele maini) care pot fi văzute PREPONDERENT în Delta. În rest… păsările pot fi admirate oriunde. Și cum noi ne-am incapatanat sa „redam” terenuri agriculturii, nici păsările nu se dau de ceasul morții să plece de pe aceste terenuri 😀
[Păsările pot coabita cu omul și culturile sale agricole, în multe cazuri omul având beneficii prin prezenta înaripatelor în suprafețele cultivate. Iată, de pildă, un mare amator de lăcuste, cosași și alte insecte dăunatoare: sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio), în echilibristică în lanul de porumb]
« Pagina anterioară — « Previous entries « Pagina anterioară · Pagina următoare » Next entries » — Pagina următoare »
